pămînt înghețat

vezi/prelucrează un pic prima și ultima strofă, ai în fiecare câte 2 comparații. e cam mult, mai ales că sunt din câteva versuri.

emotii bine dozate, lipsa de obstacole determinand o cursivitate generoasa
beneficiezi de fluiditate launtrica, fara a exacerba trairile, ceea ce in opinia mea e pozitiv
conturul scrierilor tale pare a fi un adevarat laborator al introspectiilor echilibrat construite

Ela, intial optasem pentru o suprasaturatie dar m-am lasat furat si am uitat de dozaj. Am modifica, multumesc.

Sorin, introspectie da. Uneori imi iese clar trairea alteori exacerbata, cam ca in vremurile noastre unde sunt zile bune si zile proaste. Multumesc de lectura.

Cred ca ai dreptate in ceea ce priveste faza cu afidele. Am modificat. Plus alte citeva mici retusuri pe ici pe colo. Multumesc de apreciere.

furnicaturile acelea pe care le-ai mostenit - poate ca de acolo izvoraste minunata asta de proza
NU pot sa spun unde sau care dintre umerase mi-a atras atentia - dar pina la noapte sigur ca ma voi gindi la acest text - excelent!!!!

Nu stiu daca se observa jocul acesta intre proza autobiografica si poemele suprarealiste. Incerc de fiecare data sa alternez in asa fel incit sa nu ma plictises pe mine insumi.
Multumesc de apreciere.

fii fara teama - desenele supra realiste sfisiate - taiate cu un fel de bisturiu de cofetar sunt izbutite , nimeni n-ar gindi la nix autobiografic.....imi amintesc de primele texte ale unei scriitoare cherengi sau cheregi pe care nu am mai vazut-o - dar aacum stilul tau s-a aruncat departe peste zidurile mititele ale acestui site

Tre sa recunosc uneori, stilurile seamana intre ele. Nu stiu cit e de reusit sfisierea asta supra realista, insa iti pot spune ca poeta de care vorbesti posteaza acum sub numele Ioana Negoescu.

nu , cred ca nu la stil ma refeream, ci la sentimentul pe care il aveam dupa ce o citeam....demult in iarna

multam ca mi-ai spus - o voi cauta

la tine durerea priveste omul in fata , nu i se arunca de git si nici nu provoaca plinsul - are ceva relaxat , chiar asa cu imagini decis sfisietoare

introspectiile in aceste lumi adinci ale fiecaruia este ptr mine un fragment important de zi cu zi
da, este un fel de reumanizare

excelent. doua lucruri caracteristice in textele tale. unu ar fi analogia facuta cu simt de raspundere ca sa zic asa, cu un procent neinsemnat de fortari; adica sesizarea profitabila a similaritatilor intre doua structuri. doi ar fi prezentarea unui lucru foarte simplu, ca si cum ar fi ceva interesant, de care cititorul trebuie sa fie informat urgent, asta fiind o stiinta foarte grea, care anume lucruri simple sint de fapt breaking news. presupunind ca postezi pe masura ce scrii si nu amesteci poezii vechi cu noi, as putea spune ca scrii din ce in ce mai bine, adica esti mai intelept si in acelasi timp mai sever cu textele. in acelasi timp, se presimte undeva o epuizare. nu am o cunoastere completa a textelor tale, dar am impresia ca temele si procedeele ar putea fi un tout petit peu diversificate. nu de dragu statisticii bineinteles, e absolut respectabil sa revii mereu la aceleasi emotii fundamentale. asa...

...sa ma indragostesc de aceasta luciditate si de acest fel de negare a lirismului
imi plac imaginile construite din/pe cuvinte simple

stelute de admiratie,
d din sertar.

Imi pare greu de făcut comentarii la textele dumneavoastră. Pur si simplu îmi plac, majoritatea. Consider că nu trebuie să cauti motive ca să-ți placă ceva, trebuie acceptat. Atât. Chiar dacă versul e plin de durere admir vocea, tonul reținut.

„ca un ochi de pisică în întuneric lucește secera
îmi umflă palmele
din ele țîșnește apă se-adună morții să bea cu ciutura”

„despre mine nu știu prea multe
la mîna dreaptă am o tijă de plastic
mai am o pereche de teniși albi o cartelă de interfon
și plăcerea de a uita
dacă n-aș fi fost om probabil aș fi fost un tăciune de porumb”

Cu respect
Doru Emanuel

Ctalin, pe mine ma surprinde intuitia ta. E adevarat, de cele mai multe ori spun ca lucrurile mici conteaza cind lipsesc lucrurile importante. Am sters multe din textele mele, cam 90% dintre textele vechi au fost scrise in Oradea. Si da, pentru mine nu eixista poezie noua sau veche. Asa am simtit odata, asa simt acum, cam asa pun eu lucrurile.

Deia Demian, multumesc de semn.

Eamnuel, bine ai revenit. A accepta un text inseamna a accepta si ceea ce simte autorul. De cele mai multe ori nu comentariile sunt importante ci semnul. Multumesc.