Irina Lazar

Litera A pe un perete scorojit se adâncea tot mai mult nimic nu e ușor peste tot găsesc mesaje oare mi-ai scris azi sau este doar începutul unui alfabet pe care l-am uitat?

Tu ai demonii tăi dintr-o lume anterioară pe mine nu mă mai privesc acești demoni nu am ce face cu ei am încercat să-i vindec dar degeaba îți aud vocea răgușită la telefon te bântuie tot felul

dragostea, atâția spun că știu și iubesc dragostea, stăpânesc oare un cal sălbatic? o spirală pe moarte? nici vorbă mi-aduc aminte doar de niște lucruri care zac definitiv în spatele

Azi sunt în vogă o să vorbesc despre îngerii grași care se scălâmbăie în carnea mea despre linii care se întind zilnic pe pereți despre mame psihotice iubiți toxici bărbați însurați și

dorul de tine, ca dorul de un ocean în care nu știu să înot când culorile nu mai contează tot ce se aude e doar vuietul apa atinsă cufundată în brațele ce mă țin atât de strâns unde sunt

În cartea aia nu e vorba despre tine și nici în cealaltă, și nici în ailaltă, dragul meu, m-am săturat de idioți, dacă poți exista în mine, să refaci dacă vrei gardul de sârmă ghimpată prin

Transfer 05 și încă o zi se duce, mâine va fi altfel precis, mă voi ostoi pe drum într-un altfel de loc voi fi eu cea mai sigură pe mine, cea fără durere , cea cu emoții la locul lor tu

știi, mi-e teamă că o să greșești și o să mă faci fericită, mă feresc cât pot de astfel de năzbâtii joacă-mi feste fii dur, necruțător, chiar meschin la nevoie să mă adun de pe jos zilnic,

Un alt bărbat a venit să-mi înflorească inima cu tot felul de vorbe, le-am ascultat am făcut imprudența asta și m-am uitat înapoi încă nevindecată mi-am smuls tot ce se mai putea smulge și am

poate că e unica înțeleasă cu adevărat poate e un descântec, orice ar fi vreau să o trăiesc să o trăiesc pur și simplu fără să mă agăț de prezența celuilalt fără să caut nopțile pentru a zări ce

primăvara îndrăzneli de cireș peste care răsună bolta viața e tot atât de sigură precum umbrele răsfrânte pe apă adună-te și pășește deasupra hăului ăsta întunecat, fără să amețești vezi

E important să nu vezi lumea dintr-un singur sens ea se împarte în multe fibre, dimensiuni direcții mă reped asupra ta ca asupra unei prăzi pe care nu o voi avea niciodată iubesc acele minute

Faptul că nu te mai vreau e ca un un sunet discordant în clavicule cu fiecare zi mai aproape cu fiecare zi mai dureros. În rest, totul din jur a tăcut așteaptă să te muți undeva cel mai clar

În blocul în care miroase a canal iar gândacii foșgăie în cojile de cartof eu îmi prăjesc carnea îmi ascut unghiile le vopsesc cu roșu afară căldura cotrobăie în trecători îi face una cu

și ne-a spus, șansa voastră de a rezista împreună este de trei la sută am plecat apoi mi-am pus rochia zmeurie și m-am plimbat pe stradă cam vreun ceas zâmbind tâmp îmi arătam sânii în timp ce

Pocnitura unui păianjen strivit de perete cu perna mi-a trecut prin corp ca un fior electric greu de stăpânit bucătăria nu a mai fost aceeași toate animalele protestau cerându-și înapoi

există oare tot atâta spațiu pentru fiecare dintre noi suntem niște experimente fotografice figuri aleatorii sau poate nu, stau să cânte pasărarii despre noi în parcuri galactice în stații

stai și usucă-mi părul întâi simte căldura, acolo de unde rădăcinile încep să își schimbe culoarea atinge-mă, doar atât, doar mângâieri ce-mi fac sânii să tresară absurd fără

Îmi dau seama cât de îngustă e lumea mea pentru unii sunt rai în asfințit pentru alții curbură tehnică spectacol teatral și de artă cinematografică în sensuri diferite și fără prea multe

sunt o surdo-mută în materie de iubire iată, azi, din nou un fel de sentiment ciudat îmi bate la ușă el se aude venind de parcă ar fi una dintre acele mișcări tectonice de care nu vrei să

Un acces de isterie al femeii de serviciu mă scoate dintr-o stare mov, mă bagă într-o stare violet ce fustă elegantă, a venit primăvara, coatele mele se izbesc dureros de ceea ce se cheamă

liniștite vorbele tale mă înfășor în ele, complimentele ah, atât de călduroase din ascuns colții ascuțiți se pregătesc să muște culoarea rujului, dezamăgirea unui templu în ruină acele seri.

Până la urmă focul se potolea se potolea se potolea eu nu mai eram eu doar o grămadă de pahare goale și un dublu v spus șăgalnic printre dinți rezolva toată problema teoremele rămâneau în