poem toxic

În blocul în care miroase a canal iar gândacii foșgăie în cojile de cartof eu îmi prăjesc carnea îmi ascut unghiile le vopsesc cu roșu afară căldura cotrobăie în trecători îi face una cu asfaltul îmi tot răsună în minte vechiul cântec al copilăriei ora unu a sosit omul negru n-a venit.