închid ochii

Un acces de isterie al femeii de serviciu mă scoate dintr-o stare mov, mă bagă într-o stare violet ce fustă elegantă, a venit primăvara, coatele mele se izbesc dureros de ceea ce se cheamă frig e luni, îmi fac mea culpa în fiecare minut mă agăț de biroul de lemn, de vorbele moderatorului limbajul de neînțeles până la urmă îmi rănește urechile prea fragile închid ochii nimeni nu mai spune nimic caut în mine căldura simplă, a animalului.