dorul de tine

dorul de tine, ca dorul de un ocean în care nu știu să înot când culorile nu mai contează tot ce se aude e doar vuietul apa atinsă cufundată în brațele ce mă țin atât de strâns unde sunt toate acele repere solide ale zilei nicăieri, doar porți pe care se poate intra doar singurătăți inexistente acum, într-un fel de ciudat cerc al căldurii dorul de tine, rătăcită în adânc, precum o tulbure undă printre umbre îmi pierd respirația.