Irina Lazar

în fiecare zi hainele mirosind a tutun adus în valuri o cameră goală, fără ecou mai multe voci, o singură umbră plutind peste toate copilul neajutorat plângând mereu într-un colț își cere

sunt mai departe decât toate luminile scăpătate și toate ferestrele închise cu zgomot nu mai fac propagandă, cu morți îngropați de vii în noaptea asta sunt mai absentă decât dragostea pe

Teama celorlalți nu întunecă nici soarele Nu oprește nici noaptea să vină cine sunt toți acești oameni, închipuindu-și că știu, așteaptă, moartea va face oricum asta, într-un fel mult mai

Din când în când are loc o resetare o rejuvenare a creierului mă îndrept spre 41, pe o autostradă fără sens ce folos că-mi știi numele, aproximativ același, în fiecare zi mă aud strigată

îmi umplu vremea cu solstiții stinghere n-ai habar cât de multă durere se consumă în în aburii reci mi-ai îngrijit toate bolile, mi le-ai răsfirat m-ai trezit în miez de noapte ca să

Pantofii Naomi îmi fac cu ochiul de pe un site literar, ascuțimea lor se întrevede, tulbură rândurile ca un fel de revoltă. Poetele își țes încet versuri de dragoste care nu întrec nici pe

În timp ce trupul meu bate în roșu tu sapi într-o luntre, mustind de ape îndărătnice peste noi trec hoarde de păsări spre țările calde țipetele lor se aud precum ghearele care despică

Fii bun și împarte cu noi cozonacul și vinul am gustat, mi-a plăcut și am amețit am gustat, mi-a plăcut și am amețit, bunătatea mi-a cuprinsul tălpile ca o mângâiere de la acea înălțime, am

m-arunc în carnea cenușie, nici o fantomă nu mă știe nu am cuțite să adun destule pe cât aș vrea să tai, să uit m-arunc în tine, m-arunc în bestiare amare, adulmecate în pahare.

o existență teribilă, ascunsă în tine, pe clapele unui pian amorțit un fel de durere de sân, o măsea de minte ce crește încet și târziu cufundată în vin, un ochi înnoptat pe ape

Mă întorc uneori în somn la tufele de liliac le adulmec ascunzișurile, frunzele reci, florile lipsă, pe acolo ne jucam eu frații mei, maria vasilievna și ivan lvovici umbrele ne făceau cu

Treptat încep să tai din mine felie cu felie bucată cu bucată toate astea s-au dus, rămân doar exerciții triste de fiecare zi, un balon roșu atârnă pe-un stâlp de telegraf.

rutină de neînțeles atunci când vine iarna și nu mai există nicio scăpare plicurile, hârțogăraia, timbre seci sau pline privirile obosite și piticii dansând se preling pe sub ușă ceva

sunt femeia care de atâtea ori a bătut cu pumnii în ușa a fugit după bomboane colorate în biserică fără să fie primită cea care a tăcut cea care a râs cruzimea mea e scrisă pe pereții

Când vinul curge prin paharele oglindă Nu mi-e de ajuns ca pofta ta să mă atingă Amarul îl aduc să prindă rădăcini Și vreau pe coapse să m-adulmeci printre spini. Nu dragostea-i de vină pentru

o femeie cu sânii goi sub o bluză transparentă, albă ne surâde din sicriu deja își țese coconul.

fără muzică ascultată la căști fără pudră și fără cercei nu de alta, dar îmi pierd centrul de echilibru, dansul demonului pe stradă nu e de dorit (nu-mi permit decât o vedere cu turnul din

Într-o după amiază, când toți erau la serviciu eu și cu tine priveam câmpurile verzi nu mi-am luat adio niciodată de la acel moment noi doi și marea sau câmpurile verzi în timp ce alții nu se

Noua colecție de pantofi și feluritele tehnici de sex oral detaliile spun mult, suprafețele străine se citesc printre rânduri femeilor care se simt amenințate de mine-le spun nu

O grămadă de sacrificii inutile ca niște pești morți pe plajă mă împiedică să văd orizontul tău de așteptare- vibrez ca o lingură așezată pe marginea mesei magnetică și cuminte voci

Într-o zi m-am împiedicat de mine pe stradă mi-am rupt un toc al sandalei am fost nevoită să le arunc și să merg în picioarele goale prin centru fugeam ca o căprioară rănită eram o victimă a

Am pornit de la publicitatea negativă pe care autorul a făcut-o cărții sale, unde altundeva decât pe Facebook, și am vrut să văd ce anume-i cu cartea asta atât de ghinionistă sau „autistă”, cum a