nu simt nevoia să mă explic

Teama celorlalți nu întunecă nici soarele Nu oprește nici noaptea să vină cine sunt toți acești oameni, închipuindu-și că știu, așteaptă, moartea va face oricum asta, într-un fel mult mai autentic atunci poate vei vedea în fine cum galaxiile care fug una de alta îți pot oferi un răspuns. până atunci peste noi cad flori enorme, se înconvoaie fără oprire copaci carnivori, apoi ne acoperă Când va veni iar iarna ne va găsi iar albi, pregătiți de zbor, mici păsări transparente înghețate pe marginea lacului.