degeaba

Tu ai demonii tăi dintr-o lume anterioară pe mine nu mă mai privesc acești demoni nu am ce face cu ei am încercat să-i vindec dar degeaba îți aud vocea răgușită la telefon te bântuie tot felul de miriapode zburătoare și asurzitoare pe care le iubești și le pui sănătoase sub pat să stea acolo, să facă pui și să cânte de leagăn sau de ceva ce nu poți să înțelegi e totuna. Câteodată mă țin în loc tot felul de mici răsunete ale unei dureri vechi, constante, anormale durerea de a fi într-un loc străin, de-a fi fost? cine mai știe, o casă în paragină, câteva scene dintr-un vis râsul meu drept mărturie