Irina Iacovescu

– Îngerul a zis nu. Și a mai zis să te gândești la tine! rosti răspicat bătrânul, privindu-l cu drag. Copilul se ridică și culese cu grijă bilele împrăștiate prin iarbă. Nu scoase o vorbă. Se

astăzi ne-am hotărât să desenăm un colț de lumină presărat cu amprente un copac răsărind din asfaltul umed treceri de pietoni suspendate de ziduri girafe portocalii rătăcind prin deșert ruina

mi-e teamă să respir îmi privesc mâinile ca pe niște rădăcini arse crescând tot mai departe de prezent de deasupra lor cineva imi face un semn prin ceața unei alte dimineți suspendate îmi deslușesc

a mai trecut un an peste ploile acestea tu încă le privești cu ochi transparenți de atâta plâns pământul s-a uscat sub tine dar nu te interesează nu mai simți nimic ai îmbătrânit între două

de astăzi port din nou doliu îmi prind de glezne două zâmbete gemene căutătorii de perle în oceanul rotund care sapă adânc în inima orașului val după val mereu înaintea mea respir în mijlocul

într-o bună zi vom reveni de unde am plecat poate mâine poate într-o alta care nu are încă nume dincolo de zidul transparent al închipuirilor vom inventa instantanee pentru sentimente absente ne vom

luăm câte una pe zi câte o pilulă amară în diminețile tale fără soare ne unim venele într-o uitare și mai nou ne amăgim în aceleași refrene previzibile tu aici eu acolo drumurile ni se

îmi ciuguleai din suflet precum altădată păsările erai o închipuire sau altceva mi-era cald în mine voiam să-mi amanetez veșmintele până n-ai mai fi rămas decât tu și nu aveam timp dintre aripile sub

Vă mai amintiți cum arăta scena acum două săptămâni? Tot trei scaune, aceleași două microfoane, numai data a fost diferită: 30 mai, nu 16 mai, iar locația a fost Cafe Mike, nu Backstage. Am avut mari

Lansarea primului disc al lui Daniel Făt a avut loc în ambianța retro a bistroului „Café Mike\". Concertul pe care acesta l-a susținut, alături de cei câțiva invitați-supriză, a avut parte de un

Nu mi-au plăcut niciodată reclamele. Nu pot să le sufăr. Parcă ar trebui eu să știu exact ce calități magice are nu știu ce detergent sau produs cosmetic, dacă mă rezum la a cumpăra același

1. E prea târziu? Mă întreb asta în fiecare dimineață, când deschid fereastra camerei mele. E prea târziu pentru speranță? Pentru vise reciclate, frumos colorate de imaginație, în nopți de

timpul dinamitează secundele în care îmi desenez cu grijă lacrimile asemenea zugravului de irealități care a atins perfecțiunea doar un manechin inutil care zâmbește fals trecătorilor azi am înțeles

Dimineața aceasta cețoasă. Privesc un turn de fildeș în mijlocul deșertului atomic, cu tine alături poate mort poate încă respirând ireparabilul. N-am mai vorbit demult despre iubire, despre banal,

Aceasta este cronica muzicală, completarea \"cronicii oficiale\" la întâlnirea din Backstage, din 25 aprilie. Este o încercare a “ajutorului de cronicar”, care a ales, din mulțimea de nume, titluri,

Cronica unui eveniment anunțat, Rânduri nescrise și gânduri la fel, Cineva rătăcește de unul singur De colo-colo prin sufletul meu Sunt la mare căutare zâmbetele În ziua de astăzi, de împărțit La 2 x

Amintirile, \"am citit asta în toate cărțile bune\", sunt poate singurele cărora le putem oferi exact ce culoare dorim... Furie? Ia culorile și pensulele și desenează un portret furiei tale. La

Ingrediente: 322 de idei aranjate în ordine alfabetică Mod de preparare: se cerne atent compoziția, se separă grâul de neghină. Se face aluatul și se împletesc ideile două câte două, respectându-se