\"Agonie și extaz\" în 3D la Café Mike

\"Tot ce este aproape se îndepărtează\" spunea Goethe. În seara de 6 iunie, în „Café Mike”, am fost din nou aproape unii de alții, pentru o seară de „agonie, poezie, film, muzică și extaz”. Am lăsat arhaismele, restul distribuției este ușor de ghicit: poezia, muzica și filmul sunt \"extazul\" urmărit de fiecare agonie (căutare), în \"duminicile poezie.ro\". Ceea ce se îndepărtează de noi este... timpul.
Realitatea poate fi surprinzătoare, deci azi îmi voi agăța imaginația în cuiul rezervat special și voi rostogoli în deplină siguranță, pe toboganul literar, încă o seară \"made in poezie.ro\": poezii, poeticării (fie permisă intervenția bruscă în fondul neologistic al limbii române), muzichie și veselie, la care se adaugă un strop de sirop de portocale (doar a revenit printre noi specialistul în fructe exotice...).
Așadar, se dă o oră de întâlnire, \"ochiometric\", astfel încât să fie toată lumea liberă, de obicei după orele 17, duminica. Se pun cei prezenți într-un recipient încăpător (Café Mike), se servesc cu băuturi reci la mese frumos decorate, sub o lumină primitoare, și se așteaptă efectul: relaxare completă, în vederea atingerii stării de maximă frăgezime și inspirație, tocmai bună pentru „gătit”. Se adaugă puțintică răbdare, se salută în stânga și în dreapta și, la orele 18 trecute fix, începe „agonia”.

„Viața la țară 2” sau „Capra cu trei iezi în versiune postmodernistă”
Acesta este filmul de debut al lui Dan Olteanu. Pelicula a fost gândită și realizată de Dan Olteanu în colaborare cu Filip Cristinoiu. Imaginea a fost semnată de Alex Ranta.
După declarațiile autorului, filmul a fost un experiment, realizat în vara lui 2003, cu o cameră video și 7 prieteni, în diverse locații din București, printre care s-a numărat și Muzeul Satului. În film se îmbină ingenios textul clasic (basmul), scriptul original și coloana sonoră, iar reacția entuziastă a celor din sală poate fi socotită un indiciu sigur pentru succesul la public al acestei producții. Despre film au discutat Dan Olteanu, Radu și Alooper.

„5 Poeți x 5 Poeme”
Nu au fost 5 poeți, ci 8, pentru că a fost timp, loc și chef de recitare și ascultare. Așadar:
Poet 1 - Alooper: „Vis marin”, „În palmele mele”, „Regina mamă”, „Nesomn”, „În așteptare”
Poet 2 – Eugenia: „Mult mai bine”, „Aparenta simplitate”, „Sunt un om sănătos”, „Disecții”, „Desen”
Poet 3 – Bogdan: „Baterii de oase”, „Îmi acuz nașterea de subiectivism”, „O alizee sau poate doar un gând”, ‚Ne-am născut în aceeași secundă”, „Amprente mutante de iriși”
Poet 4 – Radu: „Dar încă cât”, „Jur”, Demential Advisory”, „Bariera”, „Măștile”
Poet 5 – Lupișor: „Cerc”, „Ochi ca bruma”, „Vis de toamnă”, „Vara uneori”, „Noapte”
Poet 6 – Cristina: „Înainte de prima naștere”, „Ochiul care se închide”, „Poem cu privire la noi”, „Portretul tău în acuarelă”, „Mult mai aproape”
Poet 7 – Anca: „Amintirile”, „În rimă foarte îmbrățișată”, „Prea”, „Enzima în plus”, „Rugăciune”
Poet 8 – Andia: „Tracul”, „Constatări în lumina luminișului”, „Poveste naivă”, „Va veni iar liniștea”, „Oameni de cuvânt”, „Zidurile astea”

8 poeți și 41 de poeme, cu registre la fel de diferite precum sunt și sursele lor de inspirație, într-o jumătate de oră care a trecut lin, firesc, amintind de „serile de poezie de altădată”. Sunetul a fost bun, iar lumina aproape perfectă pentru lectură.

Recital Banderas
O mai veche cunoștință a „Atelierelor”, Banderas a cântat 5 piese, compoziții proprii și piese clasice - „Nu am mai fost acasă demult” și „Jurământ la Putna”. La ultima piesă, întreaga sală a fost „background vocals”. Chiar dacă nu cunoșteau versurile, mulți le-au învățat pe loc.

Concurs de poezie: 12 concurenți și final (ne)așteptat
După muzică, din nou multă poezie. Și de data aceasta, fiecare poem a fost ascultat cu atenție sporită și s-au acordat și note. Au participat: Alooper, Bogdan în „ipostază dublă”, Radu, Anca, Niculescu, Paul, Camelia, Andia, Andrei, Lupișor, Maria Magdalena și Emilia. În juriu, pentru prima rundă, au semnat de prezență prin ridicarea mâinii următorii: Monica, Aurora, Mari, Raven, Andreia, Cristina și Daniel.
Alooper a recitat o poezie a lui Nexus, Bogdan și compania au făcut o plimbare pe „Aleea promisiunilor” (Anton), Radu ne-a expus „Idei necenzurate II” (Oana Mătase), Anca a depănat „Câte visuri despre tine”, Niculescu ne-a amenințat că „Vine războiul”, Paul ne-a amintit de „Tinerețe”, Camelia a avut „Ceva special”, Andia s-a ferit să ajungă „Sub ploile fierbinți”, Andrei a recitat „Arta poetică” (Nichita Stănescu), Lupișor a descris „Neliniști metafizice” (Iulian Badiu), Maria Magdalena a vorbit despre „Fericire”, iar Emilia despre „Rând multiplu de neant”.

S-a socotit punctajul, preț de un banc savuros, în regia lui Andrei, apoi s-a trecut la runda a doua, cu următorii: Andia, Lupișor, Niculescu, Radu, Anca, Andrei și Bogdan. Juriul pentru această rundă: Alopper, Paul, Camelia, Maria și Banderas. Andia a recitat tot o poezie proprie, „Paranoia”, Lupișor a vorbit despre dorințele poetului („Plouă-mă cu vinul negru...”), Niculescu a recunoscut că se lasă inspirat și a venit pregătit cu cea mai nouă creație a sa: „Poezie de largă inspirație cărtăresciană”, Radu a declarat că nu este „Nimic deosebit”, Anca a vorbit cu „Îngerul”, Andrei ne-a făcut să ne întrebăm cam care ar fi gustul libelulelor („Mâncătorul de libelule” de Nichita Stănescu). Bogdan, împreună cu partenerul său de duo, a recitat-interpretat, în al doilea experiment teatralo-poetic al serii, pe poemul \"Corydon\" (Radu Stanca), a concluzionat triumfător: „Sunt cel mai frumos din orașul acesta!”.
Din nou pauză pentru socotirea punctajului contând pentru runda 3, în care intră 3 concurenți. Două bancuri „șirete”, 5 minute pentru respiro. Finaliștii: Bogdan și compania, Anca, Andrei. Juriul e același ca la runda a doua. De la Bogdan auzim un „Colaj” în care se Eminescu se întâlnește, mirat, cu „Miorița”. Anca recită „Mulțumire”, iar Andrei readuce în memoria publicului „Nod 12” de Nichita Stănescu. Câștigător absolut, și deloc surprinzător, este declarat Andrei. Drept premiu, primește trei materiale discografice, semnate Baba Novac, Omul cu Șobolani și Ada Milea (asigurate de partenerul „Atelierelor Artistice Agonia”, A&A Records).

„Daniel Făt și greva japoneză”
Data trecută, în „Café Mike”, Daniel Făt nu a cântat. A trecut o „agonie” fără a-i asculta muzica, dar de data aceasta nu am mai plecat ne(în)cântați. Totul ar fi fost perfect, în recitalul de aproape o oră, dacă sunetul nu s-ar fi auzit stereo (respectiv, Daniel în duet cu Shirley Bassey), forțându-l pe solist, la doar câteva minute după începerea în forță („Măgura”), să scoată chitara din priză și pe sine de la microfon, și să intre în „grevă japoneză”. Acompaniamentul nedorit a dispărut la scurt timp, priza au fost „repusă în drepturi”, microfonul adus aproape și...

„Nimerencule, un’ ești măi? Hai încoace!”

„Refugiatul basarabean”, după cum l-a alintat Radu, a urcat din nou pe scenă pe post de „stativ”, pentru propriile poezii, prilejuind încă o călătorie prin universurile „mirosind a stele oranj”. „Buchețelul Nimerencu” (în care s-au regăsit „Cântec de dragoste”, „Baladă romantică”, „Sonet pentru proslăvirea patriei”, „Femeie dulce-cabernet”) a fost unul dintre cele trei momente ale recitalului, la care s-au adăugat piesele proprii deja cunoscute: „Mă doare-n cot”, „Tip tip”, „Tango”, „Umbra”,„Am o mândră”, „Ograda”, „Fabulă”. Inserându-le printre piesele proprii, Daniel a cântat, în duet cu Anca Constantin, trei cântece populare: „Cetera”, „Mândriorule”, „Mărie și Mărioară”.

Eu cred că atunci când sunt nori
Nu răsare nimic
(Nichita Stănescu, Nod 14)

Acestea au fost „Atelierele Artistice Agonia”, la ediția a doua în „Café Mike”. Cu un lung cuvânt de încheiere, amfitrionul - l-am numit aici pe Radu Herinean - și-a luat la revedere de la „alegători, cetățeni, public” (prezent în număr mare, în ciuda orei târzii). Luminile s-au stins, decorul s-a evaporat în întuneric... Undeva, pe o masă, cineva uitase un volum de versuri. Încă nu este declarat nul. Așteptăm vești!