Mediu
\"Casa Eliad – Folk Club\" - iată ce se poate citi pe fundalul scenei din clubul bucureștean, cea mai nouă gazdă a \"Atelierelor\". Așadar, cel puțin din punctul de vedere al muzicii pe care o ascultăm la mai toate edițiile din ultima vreme, se pare că acesta este un spațiu potrivit pentru găzduirea serilor de poezie și muzică. Clubul se află în crama unei case vechi negustorești, de început de secol XX, la 10 minute de mers pe jos de Piața Unirii. Cei dornici să asculte poezie și muzică bună și să participe activ la \"Atelierele\" comunității www.poezie.ro, se pot bucura de ambianța unui club amenajat cu tot dichisul, unde există și o adevărată expoziție de instrumente muzicale, în principal chitări. Scena este încăpătoare și dotată cu o pianină funcțională – pe care, deocamdată, nu a încercat să cânte decât Daniel Făt. Amănuntul important și necesar, pentru buna desfășurare a spectacolelor, este sonorizarea de foarte bună calitate existentă în club, care permite o întreagă gamă de experimente acustice (primele s-au făcut auzite aseară).
La început a fost...
... După ce majoritatea participanților își făcuseră deja apariția, echipa de reporteri venită din partea TVR1 i-a luat un scurt interviu lui Radu Herinean, în calitatea sa de adminstrator al portalului www.agonia.ro și editor coordonator al www.poezie.ro. În acest interviu, Radu a detaliat câteva amănunte din \"biografia\" \"Atelierelor Artistice Agonia\": prima ediție a avut loc în primăvara anului 2003, într-un alt club cu tradiție artistică, în București, la inițiativa sa și a grupului de editori cu ajutorul cărora coordonează activitatea portalului amintit. Scopul declarat al \"Atelierelor\" este de a descoperi și încuraja noi talente artistice, fie că ele se manifestă în literatură, muzică, teatru, fie că este vorba de oameni talentați dornici să experimenteze noi forme de artă și care până acum nu au avut șansa de a dispune de o scenă. Cel mai recent exemplu de reușită, din acest punct de vedere, este Daniel Făt, care și-a lansat primul album beneficiind și de sprijinul www.poezie.ro, partener de promovare a discului \\\"Împărăția cu trăznăi\".
Profiluri
După interviu, Radu și Bogdan Geană au deschis seara cu un \"dialog\" cu replici în versuri. Sub ochiul atent al camerei de filmat, având asigurate „replicile” lui Radu, Bogdan a recitat două poeme \"de sezon\", foarte recente, care există pe site, dar sunt mult mai expresive și mai interesant de urmărit în lectura autorului, lectură care are acel „nu știu ce” necesar pentru a opera trecerea de la textul bidimesional, la povestea care capătă astfel o a treia dimensiune:
feed-back înseamnă când un lucru este cenzurat din varii
motive, chiar dacă feed-back reținut, ești încă mic,
mai așteaptă până când ai să fii ca mine...
(\"Femei ude I\")
sau
de ce aș crede în femei ude I, eu, bărbatul care militez permanent împotriva
permanentului – zona crepusculară pentru țânțari, musculițe și platitudini
nevinovate, care ies vara pe strasse
în rochițe de mătase
(\"Femei ude II\")
sau mai bine
dacă ai avea o frânghie și ai fi și tu lângă mine, nurlie,
atunci m-aș lega de piciorul tău, cară-mă pe golgota fecioară cusută, du-mă unde a legat muta iapa
și lasă-mă, poate vine Dani Făt și îmi cântă.
(\"Împărăția cu trăznăi\")
Până să ascultăm piese de pe discul \"Împărăția cu trăznăi\", l-am ascultat pe Radu, cu \"replica\" sa: \"Aprozar sentimental\" și \"Catfight!\", două poeme \"de atmosferă\", care au stârnit zâmbetele celor care știau despre ce este vorba.
Echipa de la TVR a surprins pe peliculă acest prim moment de poezie dar și începutul minirecitalului lui Daniel Făt, care a încercat să desprindă o floare din \"buchețelul Nimerencu\": \"Baladă romantică\" (piesă proprie, pe versurile Ion Nimerencu; titulatura de \"buchețel\" se aplică, desigur, celor câteva texte cărora le-a compus linia melodică). Floarea a rămas la locul său, iar Daniel Făt nu a continuat cu piesele sale obișnuite, ci a abordat un repertoriu inedit: \"lirisme\", după cum le-a numit. Am ascultat o serie de piese care cer o prestație vocală ceva mai complexă, piese folk între care s-a strecurat și muzica maramureșeană: \"Umbra\", \"Cântec\" pe versurile lui Vasile Hauș, \"Viața\", \"Am venit aici la voi\".
-La minor-ul ăsta...! s-a auzit o voce
- Asta nu-i nimic! Stai să vezi ce urmează! a replicat cineva
Din nou, au urcat pe scenă Radu și Bogdan. Au continuat \"jocul replicilor\" și au citit când din poemele proprii, când din cele două volume recent apărute semnate de Laurențiu Orășanu, în dubla sa calitate: Ghiocel (\"Picături de ploaie în deșert\") și Calimero (\"Cronica lui Ipse și alte valentine\"). După introducerea plină de culoare, cu întâmplări cât se poate de reale, pe care Bogdan a făcut-o la poezia sa \"Cuc ucis cu pliciul\", am aflat întreaga poveste:
am ucis cucul, simplu, cu o lovitura de plici aplicată
sub plexul solar. vroiam să abolesc abandonul;
copiii mei vor fi învățați că la oră fixă
iese din căsuța pendulei un șurub cu filet,
atât și nimic mai mult, cucule pasăre dispărută lexical,
iar eu, departe de lume, bătrân, îi voi suna
și îi voi ruga: dragilor faceți-mi o listă cu cum se mai zice
astăzi la și la și la ca să mai îmi umplu casa cu ceva hârburi de necesitate maximă
Pentru a păstra ineditul momentului, Radu a recurs la un mic \"truc muzical\", recitând-cântând poemul „Fersim” al lui Laurențiu Orășanu (aici, Ghiocel), recitare întreruptă de un „merge!”, adresat de recitator lui însuși și nouă, celor din sală. Momentul de improvizație a demonstrat destul de clar că ai nevoie în primul rând de un text bun și de ureche muzicală, dar și de inspirație, ca să \"îți iasă\" un astfel de moment. Cei care vin la \"Ateliere\" știu la ce fac referire, iar cei care nu au ajuns, vor avea desigur ocazia să afle. Ce să afle? Să afle că...
În ploaia ce cădea rebelă
În părul ei, ca-ntr-un descânt,
Un matelot, în acuarelă
Picta pistruii punct cu punct.
Radu și Bogdan au continuat o vreme \"schimbul de replici\" - lectura poeziilor lui Laurențiu Orășanu - cu: \"Rondelul mahalalei\", \"Ultimul tango la Mamaia\", \"Japoneza din Giulești\" (de aici încolo, în locul lui Bogdan a venit Ioan Gabriel Pușcă - Lupișor), \"Diogene din Cârligene\", \\\"Bacoviană\", \\\"Povestea porcului\", \"Lapte, vin și revoluție\" (parodie după Mircea Dinescu). Seria de recitări-replici a fost completată de Dragoș Roșca, care a recitat \"Rondelul efemeridelor\". Versurile din \"Rondelul mahalalei\" mi-au amintit, într-un mod neașteptat, de versurile unei piese cunoscute a formației Pasărea Colibri, cu atmosfera lor evocând un \"oraș de altădată\", de fapt un București atemporal, din care a rămas numai un spațiu al sentimentelor.
„Rambling boys of pleasure and girls of easy leasure”, poemul lui Bogdan, a avut o introducere pe măsură (de fapt, fără pic de ironie, o succintă lecție de muzică și poezie contemporană). Acest text a fost inspirat de \"Fiesta\", textul lui Shane McGowen, care este considerat, de unii dintre conaționali (printre ei, Sinead O’Connor), drept cel mai mare poet irlandez în viață (este membru al trupei The Popes).
și telefonul nu mai sună de ceva vreme începuse totul
într-un mare fel, cu o cafea iar acum stăteam pur
și simplu pe mal, privindu-l pe idiotul care în fiecare
dimineață vopsește golden gate-ul în portocaliu.
În program a urmat \"teatru scurt\". \"One man show pe un subiect IT\", adică scenariul scris de Radu, în lectură proprie: \"Războiul Serviciilor Secrete (de email)\". Știind ce impact are la lectură, pentru că l-am citit deja pe site, pot spune că, prin recitare sau interpretare, textul are mai mult de câștigat...
Livia și Dragoș Roșca au continuat \"pauza de poezie\", citind două fragmente din volumul de debut al Ioanei Băiețica (\"Fișă de înregistrare\"), câștigătoarea locului II la Concursul organizat în Tabăra de Creație de la Sfântul Gheorghe (iunie 2004). Cele două minidefiniții, inititulate ad-hoc \"despre fericire\" și „despre dragoste”, au lăsat să se strecoare \\\"Autoportretul cu cravată\", semnat de Adrian Firică (atât cu penelul, cât și cu penița). A urmat un ultim \"schimb de replici\", de data aceasta pe texte proprii: \"Ghid de conversație\" (Radu) și \"Crossover oniric cu pudră pentru cearcăne\" (Bogdan).
Chitara, microfonul și vocea sau \"două glasuri și două încăperi într-una singură\"
\"A doua chitară\" a serii, de data aceasta o chitară clasică, a fost Gabi Ursu, student în anul III la Conservatorul din București. Pentru prima oară în mijlocul nostru, o premieră în sine și la \"Ateliere Artistice\", Gabi a prezentat în program cu patru piese pentru chitară clasică, semnate de Leo Brower (\"O zi de noiembrie\"), Augustin Barrios Mangore (\"Catedrala\"), Juan Perrambuco (\"Choros\"), Francisco Tarrega (\"Adelita\"). Datorită lui Gabi, cei patru autori, aparținând unor epoci istorice diferite, au împărțit pentru un sfert de ceas aceeași scenă (este vorba de autori moderni și contemporani). Minirecitalul a fost foarte bine primit în public, interpretarea fiind aplaudată cu un entuziasm pe care nu l-am mai auzit manifestându-se, la \"Ateliere\", de la primele recitaluri ale lui Daniel Făt, de la sfârșitul lui aprilie.
Al doilea moment al lui Daniel Făt, din seara aceasta, a fost dominat de improvizația dedicată lui Bogdan, o replică ironică la poezia \"Împărăția cu trăznăi\", pe care acesta din urmă i-a dedicat-o solistului. Deși ne-am obișnuit cu improvizațiile, în recitalurile lui Daniel Făt, iată că orice învăț are și dezvăț, iar cea din această seară i-a derutat pe cei din sală, care nu mai știau cum să reacționeze în fața avalanșei de sunet.
Precedat de piesa \"Halaripu ripu\", solo-ul s-a transformat într-un trio: Radu și Bogdan la un microfon, Daniel la al doilea microfon. Cu Radu pe post de backingvocals, Bogdan a încercat să strecoare, printre versurile \"dedicației\", câte o replică. Nu prea i-a reușit, pentru că Daniel și-a regăsit suflul și, abandonând \"la minorul\", a recurs la \"note\" de un umor... major. Bogdan i-a făcut atunci partenerului de scenă intrarea pentru o nouă piesă: \"Mă doare-n cot!\". Și, drept concluzie-rezumat la momentul care se încheia, Bogdan a adăugat, răzbunat fiind de reacția venită din public: \"Ați auzit de Sex Pistols? Dar de Făt Pistols?\".
Concursul de recitare
Concursul de recitare a împărțit publicul în două tabere: recitatori și \"juriu\". Ca niciodată, raportul a fost aproape egal, iar singura care nu a votat a fost Andreea, ea calculând punctajul. Cei opt concurenți - Eugenia, Dragoș, Lupișor, Gabi, Daniel, Bogdan, Marian și Radu - au ales texte din cărțile lui Laurențiu Orășanu sau din antologia \"Virtualia 2\", ori au recitat din creațiile proprii sau din repertoriul internațional, pentru că printre texte s-a regăsit și un poem semnat de Leonard Cohen, tradus în românește. Daniel a recurs la un \"artificiu\", recitând un colaj din Nichita Stănescu. Eugenia a recitat poemul lui Radu Tudor Ciornei \"Poveste în poveste în poveste în poveste cu chibrituri și bunică\", un foarte inspirat poem despre inocență. \"A doua nălucă a ploii\", poemul citit de Bogdan, este al doilea text din seria de \"dialoguri\" scrisă de acesta și de Radu, în toamna lui 2002. Vă recomand și \"Prima nălucă a ploii\", primul text din șir, dar și \"răspunsurile\" lui Radu.
După prima rundă, au rămas în cursă doar Eugenia, Gabi, Daniel și Bogdan. În ordinea menționării: \"Ininteligibila\" (titlu ad-hoc), \"Ultima șansă\" (Laurențiu Orășanu), un poem lung cu o concluzie neașteptată (\"nu știam că moartea e femeie\") și \"Kill Miss America\". Juriul (cei eliminați în prima rundă) a votat, iar în finală s-au calificat Eugenia și Daniel. Acesta din urmă a deschis \"Cronica lui Ipse\" la pagina indicată aleatoriu de Livia și, auzind titlul (\"Pedalând prin Baia Mare\"), am râs cu toții cu poftă (Daniel este maramureșan). Poezia a fost recitată în duo: un vers recita Eugenia, un vers îi revenea lui Daniel. Nu au existat dubii în privința câștigătorului: Eugenia.
Marian, aflat la prima participare la „Atelierele Agonia”, a recitat în încheiere o a doua poezie dedicată Andei Călugăreanu, după cea cu care a participat la concurs (\"Dor de Anda\"). De meserie profesor, Marian și-a asumat o misiune similară cu aceea a \"Atelierelor\", rezumându-se însă la mediile preuniversitare.
La început au fost... cuvintele
La încheierea acestei seri, care a trecut prea repede, pentru câte ar fi fost de spus, am ajuns la concluzia că participarea la \"Atelierele Agonia\" - indiferent dacă este vorba de recitarea unei poezii, experimente muzicale sau teatrale sau, pur și simplu, doar de urmărirea din sală a celor ce se petrec pe scenă - înseamnă acumularea de experiență la care altfel nu ai acces și, foarte important, o afirmare a comunității www.poezie.ro și dincolo de granițele spațiului virtual care ne găzduiește creațiile. Pentru membrii site-ului, participarea la \"Ateliere\" este gestul prin care sprijină o idee în care credem cu toții, aceea de a fi liberi să scriem și să experimentăm arta în toate formele ei. Și pe voi, aceia care nu ați ajuns niciodată la \"Ateliere\", vă așteptăm să ne însoțiți în această călătorie, în care nu există punct terminus, ci numai opriri temporare, în care ne putem îmbogăți cu o monedă convertibilă care trece dincolo de granițele geografice, aceea a experienței, pentru ca apoi să pornim din nou la drum. Această călătorie are însă și o finalitate, foarte precisă. Care este aceasta, este lesne de ghicit. De fiecare dată, suntem primii care o descoperă, pentru că participăm la construirea ei.
Cronica in imagini (parola: poeziero)
La început a fost...
... După ce majoritatea participanților își făcuseră deja apariția, echipa de reporteri venită din partea TVR1 i-a luat un scurt interviu lui Radu Herinean, în calitatea sa de adminstrator al portalului www.agonia.ro și editor coordonator al www.poezie.ro. În acest interviu, Radu a detaliat câteva amănunte din \"biografia\" \"Atelierelor Artistice Agonia\": prima ediție a avut loc în primăvara anului 2003, într-un alt club cu tradiție artistică, în București, la inițiativa sa și a grupului de editori cu ajutorul cărora coordonează activitatea portalului amintit. Scopul declarat al \"Atelierelor\" este de a descoperi și încuraja noi talente artistice, fie că ele se manifestă în literatură, muzică, teatru, fie că este vorba de oameni talentați dornici să experimenteze noi forme de artă și care până acum nu au avut șansa de a dispune de o scenă. Cel mai recent exemplu de reușită, din acest punct de vedere, este Daniel Făt, care și-a lansat primul album beneficiind și de sprijinul www.poezie.ro, partener de promovare a discului \\\"Împărăția cu trăznăi\".
Profiluri
După interviu, Radu și Bogdan Geană au deschis seara cu un \"dialog\" cu replici în versuri. Sub ochiul atent al camerei de filmat, având asigurate „replicile” lui Radu, Bogdan a recitat două poeme \"de sezon\", foarte recente, care există pe site, dar sunt mult mai expresive și mai interesant de urmărit în lectura autorului, lectură care are acel „nu știu ce” necesar pentru a opera trecerea de la textul bidimesional, la povestea care capătă astfel o a treia dimensiune:
feed-back înseamnă când un lucru este cenzurat din varii
motive, chiar dacă feed-back reținut, ești încă mic,
mai așteaptă până când ai să fii ca mine...
(\"Femei ude I\")
sau
de ce aș crede în femei ude I, eu, bărbatul care militez permanent împotriva
permanentului – zona crepusculară pentru țânțari, musculițe și platitudini
nevinovate, care ies vara pe strasse
în rochițe de mătase
(\"Femei ude II\")
sau mai bine
dacă ai avea o frânghie și ai fi și tu lângă mine, nurlie,
atunci m-aș lega de piciorul tău, cară-mă pe golgota fecioară cusută, du-mă unde a legat muta iapa
și lasă-mă, poate vine Dani Făt și îmi cântă.
(\"Împărăția cu trăznăi\")
Până să ascultăm piese de pe discul \"Împărăția cu trăznăi\", l-am ascultat pe Radu, cu \"replica\" sa: \"Aprozar sentimental\" și \"Catfight!\", două poeme \"de atmosferă\", care au stârnit zâmbetele celor care știau despre ce este vorba.
Echipa de la TVR a surprins pe peliculă acest prim moment de poezie dar și începutul minirecitalului lui Daniel Făt, care a încercat să desprindă o floare din \"buchețelul Nimerencu\": \"Baladă romantică\" (piesă proprie, pe versurile Ion Nimerencu; titulatura de \"buchețel\" se aplică, desigur, celor câteva texte cărora le-a compus linia melodică). Floarea a rămas la locul său, iar Daniel Făt nu a continuat cu piesele sale obișnuite, ci a abordat un repertoriu inedit: \"lirisme\", după cum le-a numit. Am ascultat o serie de piese care cer o prestație vocală ceva mai complexă, piese folk între care s-a strecurat și muzica maramureșeană: \"Umbra\", \"Cântec\" pe versurile lui Vasile Hauș, \"Viața\", \"Am venit aici la voi\".
-La minor-ul ăsta...! s-a auzit o voce
- Asta nu-i nimic! Stai să vezi ce urmează! a replicat cineva
Din nou, au urcat pe scenă Radu și Bogdan. Au continuat \"jocul replicilor\" și au citit când din poemele proprii, când din cele două volume recent apărute semnate de Laurențiu Orășanu, în dubla sa calitate: Ghiocel (\"Picături de ploaie în deșert\") și Calimero (\"Cronica lui Ipse și alte valentine\"). După introducerea plină de culoare, cu întâmplări cât se poate de reale, pe care Bogdan a făcut-o la poezia sa \"Cuc ucis cu pliciul\", am aflat întreaga poveste:
am ucis cucul, simplu, cu o lovitura de plici aplicată
sub plexul solar. vroiam să abolesc abandonul;
copiii mei vor fi învățați că la oră fixă
iese din căsuța pendulei un șurub cu filet,
atât și nimic mai mult, cucule pasăre dispărută lexical,
iar eu, departe de lume, bătrân, îi voi suna
și îi voi ruga: dragilor faceți-mi o listă cu cum se mai zice
astăzi la și la și la ca să mai îmi umplu casa cu ceva hârburi de necesitate maximă
Pentru a păstra ineditul momentului, Radu a recurs la un mic \"truc muzical\", recitând-cântând poemul „Fersim” al lui Laurențiu Orășanu (aici, Ghiocel), recitare întreruptă de un „merge!”, adresat de recitator lui însuși și nouă, celor din sală. Momentul de improvizație a demonstrat destul de clar că ai nevoie în primul rând de un text bun și de ureche muzicală, dar și de inspirație, ca să \"îți iasă\" un astfel de moment. Cei care vin la \"Ateliere\" știu la ce fac referire, iar cei care nu au ajuns, vor avea desigur ocazia să afle. Ce să afle? Să afle că...
În ploaia ce cădea rebelă
În părul ei, ca-ntr-un descânt,
Un matelot, în acuarelă
Picta pistruii punct cu punct.
Radu și Bogdan au continuat o vreme \"schimbul de replici\" - lectura poeziilor lui Laurențiu Orășanu - cu: \"Rondelul mahalalei\", \"Ultimul tango la Mamaia\", \"Japoneza din Giulești\" (de aici încolo, în locul lui Bogdan a venit Ioan Gabriel Pușcă - Lupișor), \"Diogene din Cârligene\", \\\"Bacoviană\", \\\"Povestea porcului\", \"Lapte, vin și revoluție\" (parodie după Mircea Dinescu). Seria de recitări-replici a fost completată de Dragoș Roșca, care a recitat \"Rondelul efemeridelor\". Versurile din \"Rondelul mahalalei\" mi-au amintit, într-un mod neașteptat, de versurile unei piese cunoscute a formației Pasărea Colibri, cu atmosfera lor evocând un \"oraș de altădată\", de fapt un București atemporal, din care a rămas numai un spațiu al sentimentelor.
„Rambling boys of pleasure and girls of easy leasure”, poemul lui Bogdan, a avut o introducere pe măsură (de fapt, fără pic de ironie, o succintă lecție de muzică și poezie contemporană). Acest text a fost inspirat de \"Fiesta\", textul lui Shane McGowen, care este considerat, de unii dintre conaționali (printre ei, Sinead O’Connor), drept cel mai mare poet irlandez în viață (este membru al trupei The Popes).
și telefonul nu mai sună de ceva vreme începuse totul
într-un mare fel, cu o cafea iar acum stăteam pur
și simplu pe mal, privindu-l pe idiotul care în fiecare
dimineață vopsește golden gate-ul în portocaliu.
În program a urmat \"teatru scurt\". \"One man show pe un subiect IT\", adică scenariul scris de Radu, în lectură proprie: \"Războiul Serviciilor Secrete (de email)\". Știind ce impact are la lectură, pentru că l-am citit deja pe site, pot spune că, prin recitare sau interpretare, textul are mai mult de câștigat...
Livia și Dragoș Roșca au continuat \"pauza de poezie\", citind două fragmente din volumul de debut al Ioanei Băiețica (\"Fișă de înregistrare\"), câștigătoarea locului II la Concursul organizat în Tabăra de Creație de la Sfântul Gheorghe (iunie 2004). Cele două minidefiniții, inititulate ad-hoc \"despre fericire\" și „despre dragoste”, au lăsat să se strecoare \\\"Autoportretul cu cravată\", semnat de Adrian Firică (atât cu penelul, cât și cu penița). A urmat un ultim \"schimb de replici\", de data aceasta pe texte proprii: \"Ghid de conversație\" (Radu) și \"Crossover oniric cu pudră pentru cearcăne\" (Bogdan).
Chitara, microfonul și vocea sau \"două glasuri și două încăperi într-una singură\"
\"A doua chitară\" a serii, de data aceasta o chitară clasică, a fost Gabi Ursu, student în anul III la Conservatorul din București. Pentru prima oară în mijlocul nostru, o premieră în sine și la \"Ateliere Artistice\", Gabi a prezentat în program cu patru piese pentru chitară clasică, semnate de Leo Brower (\"O zi de noiembrie\"), Augustin Barrios Mangore (\"Catedrala\"), Juan Perrambuco (\"Choros\"), Francisco Tarrega (\"Adelita\"). Datorită lui Gabi, cei patru autori, aparținând unor epoci istorice diferite, au împărțit pentru un sfert de ceas aceeași scenă (este vorba de autori moderni și contemporani). Minirecitalul a fost foarte bine primit în public, interpretarea fiind aplaudată cu un entuziasm pe care nu l-am mai auzit manifestându-se, la \"Ateliere\", de la primele recitaluri ale lui Daniel Făt, de la sfârșitul lui aprilie.
Al doilea moment al lui Daniel Făt, din seara aceasta, a fost dominat de improvizația dedicată lui Bogdan, o replică ironică la poezia \"Împărăția cu trăznăi\", pe care acesta din urmă i-a dedicat-o solistului. Deși ne-am obișnuit cu improvizațiile, în recitalurile lui Daniel Făt, iată că orice învăț are și dezvăț, iar cea din această seară i-a derutat pe cei din sală, care nu mai știau cum să reacționeze în fața avalanșei de sunet.
Precedat de piesa \"Halaripu ripu\", solo-ul s-a transformat într-un trio: Radu și Bogdan la un microfon, Daniel la al doilea microfon. Cu Radu pe post de backingvocals, Bogdan a încercat să strecoare, printre versurile \"dedicației\", câte o replică. Nu prea i-a reușit, pentru că Daniel și-a regăsit suflul și, abandonând \"la minorul\", a recurs la \"note\" de un umor... major. Bogdan i-a făcut atunci partenerului de scenă intrarea pentru o nouă piesă: \"Mă doare-n cot!\". Și, drept concluzie-rezumat la momentul care se încheia, Bogdan a adăugat, răzbunat fiind de reacția venită din public: \"Ați auzit de Sex Pistols? Dar de Făt Pistols?\".
Concursul de recitare
Concursul de recitare a împărțit publicul în două tabere: recitatori și \"juriu\". Ca niciodată, raportul a fost aproape egal, iar singura care nu a votat a fost Andreea, ea calculând punctajul. Cei opt concurenți - Eugenia, Dragoș, Lupișor, Gabi, Daniel, Bogdan, Marian și Radu - au ales texte din cărțile lui Laurențiu Orășanu sau din antologia \"Virtualia 2\", ori au recitat din creațiile proprii sau din repertoriul internațional, pentru că printre texte s-a regăsit și un poem semnat de Leonard Cohen, tradus în românește. Daniel a recurs la un \"artificiu\", recitând un colaj din Nichita Stănescu. Eugenia a recitat poemul lui Radu Tudor Ciornei \"Poveste în poveste în poveste în poveste cu chibrituri și bunică\", un foarte inspirat poem despre inocență. \"A doua nălucă a ploii\", poemul citit de Bogdan, este al doilea text din seria de \"dialoguri\" scrisă de acesta și de Radu, în toamna lui 2002. Vă recomand și \"Prima nălucă a ploii\", primul text din șir, dar și \"răspunsurile\" lui Radu.
După prima rundă, au rămas în cursă doar Eugenia, Gabi, Daniel și Bogdan. În ordinea menționării: \"Ininteligibila\" (titlu ad-hoc), \"Ultima șansă\" (Laurențiu Orășanu), un poem lung cu o concluzie neașteptată (\"nu știam că moartea e femeie\") și \"Kill Miss America\". Juriul (cei eliminați în prima rundă) a votat, iar în finală s-au calificat Eugenia și Daniel. Acesta din urmă a deschis \"Cronica lui Ipse\" la pagina indicată aleatoriu de Livia și, auzind titlul (\"Pedalând prin Baia Mare\"), am râs cu toții cu poftă (Daniel este maramureșan). Poezia a fost recitată în duo: un vers recita Eugenia, un vers îi revenea lui Daniel. Nu au existat dubii în privința câștigătorului: Eugenia.
Marian, aflat la prima participare la „Atelierele Agonia”, a recitat în încheiere o a doua poezie dedicată Andei Călugăreanu, după cea cu care a participat la concurs (\"Dor de Anda\"). De meserie profesor, Marian și-a asumat o misiune similară cu aceea a \"Atelierelor\", rezumându-se însă la mediile preuniversitare.
La început au fost... cuvintele
La încheierea acestei seri, care a trecut prea repede, pentru câte ar fi fost de spus, am ajuns la concluzia că participarea la \"Atelierele Agonia\" - indiferent dacă este vorba de recitarea unei poezii, experimente muzicale sau teatrale sau, pur și simplu, doar de urmărirea din sală a celor ce se petrec pe scenă - înseamnă acumularea de experiență la care altfel nu ai acces și, foarte important, o afirmare a comunității www.poezie.ro și dincolo de granițele spațiului virtual care ne găzduiește creațiile. Pentru membrii site-ului, participarea la \"Ateliere\" este gestul prin care sprijină o idee în care credem cu toții, aceea de a fi liberi să scriem și să experimentăm arta în toate formele ei. Și pe voi, aceia care nu ați ajuns niciodată la \"Ateliere\", vă așteptăm să ne însoțiți în această călătorie, în care nu există punct terminus, ci numai opriri temporare, în care ne putem îmbogăți cu o monedă convertibilă care trece dincolo de granițele geografice, aceea a experienței, pentru ca apoi să pornim din nou la drum. Această călătorie are însă și o finalitate, foarte precisă. Care este aceasta, este lesne de ghicit. De fiecare dată, suntem primii care o descoperă, pentru că participăm la construirea ei.
Cronica in imagini (parola: poeziero)
0119063
0
impresiile si concluziile mele de la eveniment, foarte pe scurt:
- mai putini participanti a insemnat de aceasta data o atmosfera mult mai buna, iar casa eliad mi se pare acum un loc foarte potrivit pentru astfel de intalniri, mai ales ca de vinerea viitoare vom avea si aer conditionat daca va fi nevoie
- momentul \"dedicat\" lui Bogdan mi s-a parut extraordinar, poate si fiindca am participat la el cantand (eu!?!).
- sonorizarea in Casa Eliad este EXTRAORDINAR de buna, probabil la cel mai inalt nivel de la inceputurile atelierelor artistice
- am avut cateva figuri noi, venite ca urmare a anunturilor din sapte seri si am senzatia ca figurile noi vor deveni figuri permanente si chiar se vor inmulti.
- volumele de poezie ale lui Laurentiu Orasanu mi-au fost arestate de Daniel Fat care cred ca vrea sa puna niste poezii pe muzica. chiar asa, Ghiocelule, ai lasat si tu niste volume in tara pentru cei care doresc sa le cumpere venind la ateliere ?
- momentul de chitara clasica mi s-a parut excelent, sper ca Irina sa mai \"recruteze\" si alti artisti de acelasi gen de acolo de unde l-a \"inventat\" pe acest Gabi minunat.
Cam atat, voi reveni maine cu anuntul pentru urmatorul eveniment, dar pot sa va confirm de pe acum ca ne intalnim din nou vineri 9 iulie, ora 18:00 la Casa Eliad.