Cronica \"Atelierelor Artistice Agonia\" la Casa Eliad

Am scăpat de caniculă și de încă o saptămână aglomerată – care la serviciu, care în vacanță – și, fiind vineri, am reținut ora, locul și ocazia și am venit din nou la Casa Eliad. După avalanșa de lume de săptămâna trecută, ediția aceasta a „Atelierelor” (acum frumos anunțate, printr-un afiș verde, pe ușa de la intrarea clubului) a fost ceva mai „liniștită”: a fost timp pentru poezie și discuții, au urcat pe scenă doi invitați speciali, Paul Vinicius și Liviu Nanu, s-a ascultat muzică (Livia Tudor, Alexandru Stoian și Florian Debu) și s-a discutat și s-a aplaudat. Din public: Alooper, Andrei Nicolescu, Ravendark și câteva figuri noi...
Gazdele „Atelierelor” (mă refer la Radu Herinean și Bogdan Geană) s-au aflat mai mult timp pe scenă decât poate și-ar fi dorit, pentru că aseară au fost prezenți în public mai mulți ascultători decât recitatori, iar gazdelor le-a revenit sarcina de a-și promova invitații și de a lăsa deoparte – măcar o seară – propriile creații. Așadar, ediția a III-a, cu imagini și detalii...

Un prim „duet” de recitatori (Radu și Bogdan, acești „t. twins” ai Atelierelor), în care s-au făcut auzite „recomandatele” de pe site, dar și câteva din creațiile lui Paul Vinicius, recitate de Bogdan fără o introducere suplimentară. Paul Vinicius i-a dat replica: \"M-ați \"provocat\" (se referea la lectura lui Bogdan), deci trebuie să vă răspund\". Acest răspuns a constat în recitarea a trei poeme: \"Dumnezeu, sase din patrujnoua\", \"Intâmplare cu ioanes între două beri și o elveție prezumptivă băută de ceasuri\",„Dincolo de dincolo”. Paul Vinicius este înscris pe www.poezie.ro la secțiunea clasici, cu o poezie pe care vă îndemn s-o descoperiți singuri.
Apoi, un scurt moment de pian, cu Livia Tudor: „Misty” (Erol Gardner) și „Fellings”. Pianul și-a făcut astfel „intrarea” în serile „Agonia”, Livia s-a bucurat de aplauzele noastre, iar noi toți de precizările lui Bogdan, care a ținut să completeze intervenția Liviei cu câteva informații utile: câte variante ale piesei există, ea se regăsește pe coloana sonoră a unui film cu Clint Eastwood etc.
Venit special la București, pentru „Ateliere”, Liviu Nanu a sosit la Casa Eliad însoțit de prima dintre gazde (l-am numit aici pe Radu). Într-un popas scenic semnificativ, exprimându-și mirarea în legătură cu proaspăta calitate de „invitat special”, a recitat câteva din poeziile sale mai noi sau mai vechi, dintre care am reținut: Metamorfoze 6, Poate aveți răbdare, Poem oarecare, Consolare, Metamorfoze 3, Metamorfoze 5. L-au acompaniat pe scenă, pe rând: Radu (Stop cadru, 0722984494, Femeia fatală, Poem de sticlă, Mistrețul cu colți de argint – Ștefan Augustin Doinaș) și Diana Iepure (La naiba, Învolburată, Presto, Amintirovorii, Jocul de-a moartea).
Următorul moment a fost un “tablou de familie”: Florin Hălălău și Diana Iepure, într-un dialog cu poeme proprii: Copiii lumii doresc pacea, Þi-e gura, Mi-e tine, Must, Ea scrie, Tatuaje, Îl scriu pe Dumnezeu, Conexiune.
Lui Ion Nimerencu, „refugiatul basarabean”, gazda cu numărul 1 (la Ateliere, ca și pe site) i-a acordat cele 15 minute de glorie, printr-un interviu ad-hoc, în care s-a discutat nu atât despre poezia acestuia, cât despre cine este și cu ce se ocupă unul dintre poeții promițători de pe site. Nu am putut să nu remarc tonul ușor ironic al „interviului”, care s-a topit apoi în imagistica specială a poeziilor lui Nimerencu: Sonet pentru proslăvirea patriei sau cântec de treacă meargă, Balada unui rrom antic II, Poezie de dragoste cu largi influențe cărtăresciene, Buze de lux, Cântecul toreadorului, Duminica se moare la comandă. .
La stânga lui Nimerencu, într-o încercare de “concurs”, pe care l-am câștigat fiecare în funcție de cât de multă poezie citisem, Radu a recitat două poeme de Marin Sorescu: “Capriciu”, “Contabilitatea”, desemnând-o câștigătoare pe Ioana. Restul asistenței era destul de neatentă, poate de aceea doar ea, Ioana, a rostit răspicat, ca să se audă: “So-res-cu!”. După Sorescu, Dumitru Cioacă-Genuneanu, unul dintre epigramiștii de pe site, cu “Minifabula șoricelului nemîncat” (morala: “pisica sătulă nu crede în șoricelul flămând”). Nici pe Vasile Mihai nu l-a uitat Radu, recitând emoționant “Amintirea zilei de mâine”.
Alexandru Stoian, la a treia prezență la „Ateliere”, după cea de săptămâna trecută și premiera din Cafe Mike, la începutul lui iunie, a avut un moment special la cea de-a treia ediție: poezie și muzică. Am reținut: Datoria, Vârsta, Albastru și roșu, Icoana despre noi.
După muzică, un pic de pictură și al doilea interviu al serii, luat de cele două gazde lui Mihai Vârtejaru (Asterion), care a avut la mijlocul lui iunie o expoziție la Facultatea de Arhitectură „Ion Mincu”: care au fost urmările expoziției, câte tablouri s-au vândut etc. Lui Mihai se pare că nu îi place să vorbească în public și nu se simțea foarte în largul său pe scenă, sub „tirul” întrebărilor celor doi care și-au susținut reciproc sclipirile de ironie și umor. Până la urmă, a recurs la două poezii pentru a se exprima: Mecanic celest, Fluture. . După care, dus a fost de pe scenă, în public.
La cea de-a treia ediție, am avut parte de trei voci „în premieră” pe scenă: Irina, Mirela și Sandu. Irina a fost prezentă pe scenă în prima parte a programului, cu o poezie „de sezon”: Ce-ar zice scoica de-ar vorbi; Mirela, tot cu o poezie proprie, dublu-intitulată Doi (Extaz); Sandu a recitat 2 poezii, spre deosebire de fete, dar a avut aceleași emoții: Sonet, Mâinile mele.
Am revăzut-o pe scenă și pe Camelia Petre, cu câteva texte mai noi sau mai vechi, dintre care am reținut Interviu cu ploaia, Geea.
Ioana Andreea Ștefănescu-Bogdan (Andia) a revenit pe scena atelierelor, după câteva săptămâni, citind Poem pentru o pasăre, o țigancă și o nuntă, Am uitat să cobor la stația oamenilor, dar și poemele aparținând Cristinei Ispas (Femeia fatală) și Monicăi Mihaela Pop (Incertitudine).
De la o scurtă explicație a Ioanei în legătură cu maniera ei de a-și citi-recita-interpreta poeziile, s-a pornit o interesantă dezbatere pe marginea ideii de recitare-interpretare, în lumea teatrului și a poeziei, la care au participat Ioana, Adrian, Bogdan și, din public, Radu – pe post de moderator. Din povestirile celor mai vechi participanți la ateliere, am aflat că astfel de dezbateri erau altădată un moment important în programul serilor Agonia, prin propunerea unei teme de discuție le dădea ocazia celor prezenți să se exprime, să intre într-o dezbatere de idei și să construiască împreună un moment care să nu aibă neapărat în centru poezia, sau nu numai pe ea, ci și literatura, în general, muzica, pictura – pe scurt, artele. Ascultându-i aseară pe cei patru, în “călătoria” lor de la “a recita” spre “a interpreta”, cu opriri în stația “teatru” (Ion Caramitru, cu rolurile sale din Shakespeare și poemele lui Eminescu – Luceafărul și Călin) și în stația “poezie” (maniera de a-și recita-trăi poemele, caracteristică lui Nichita Stănescu), am ajuns la concluzia că ar fi indicat să fie reluate “dezbaterile”, în cadrul serilor Agonia, pentru a cointeresa publicul spectator și a “contrabalansa” cumva lectura de poezie și audițiile muzicale, binevenite, dar deja destul de previzibile în program, din punctul de vedere al conținutului, pentru că figuri noi la ateliere nu se regăsesc la fiecare ediție atât de multe, încât serile să fie mereu inedite, cu toate că aceasta este, firește, dorința organizatorilor.
De la dezbaterea celor patru, s-a trecut la muzică: Alexandru Stoian i-a cedat locul pe scenă, după o ultimă piesă, lui Florian Debu, un bun prieten și pasionat și el de muzica folk, sub auspiciile căreia se desfășoară, de la o vreme încoace, serile atelierelor. Un recital lung, o voce puternică și multe piese în primă audiție, pe versuri de Viorel Mocanu și Ilie Micolov, dăruite unui public capricios, obosit și destul de neatent, spre final, ca o concluzie a unei săptămâni care nu a trecut degeaba, dar care s-a încheiat cu un ușor regret: unde sunt „Atelierele” de altădată?

Cronica în imagini
parola: poeziero