Ion Diviza

nici trecut nici viitor nevermor corbul îmi curge prin vene de-o mie de ani-întuneric bate din aripi pajura hrănită cu carnea mea văd o mare un albatros și o inimă-n piept de

Ai în vedere că ades, Dorind o taină să dezlegi, Ești mult mai greu de înțeles Cînd te prefaci că nu-nțelegi.

Pus pe comentat, Criticul, șiretul, Scrie ce poetul Nici nu a visat.

Darwin demult a demonstrat Un adevăr ce nu ne cruță: Că omul e un plagiat De la maimuță.

Abia porniră trapul Și dispăru cetatea, Că își pierdură capul Și-apoi virginitatea.

O întreb ca pe-o creștină De când n-a mâncat găină. - Eu din anul ’89 N-am văzut nici măcar ouă!

Prin cenacluri, cafenele, Multe vezi și multe crezi: Toți poeții se cred stele, Doar el vede stele... verzi.

De la Roma la Paris Vanea-n NATO nu-i admis Iar motivele sunt grave: I-s Katiușele bolnave.

Un sublim sonet shakespearian atacat de viruși informatici

La bustul mic de pe alee Al unui bard provincial, Adesea vine o femeie ... Și bustul ei e genial!

Roiesc pe Terra demonii albaștri Și se întreabă lumea cu temei: \"De ce sporesc la număr pederaștii Când nu se înmulțesc ei între ei?\"

Și dacă zici că mă iubești, Și-ai vrut mereu să-mi fie bine, Ia spune-mi, să mă dumerești: De ce te-ai măritat cu mine?

Când pe \"martir\" îl operase, De mila lui a plâns amar, Căci până la acest coșmar Nici chiar găină nu tăiase.

Pentru omor nu a primit chitanță, Nici nu a fost citat la procuror; \"A fost ucisă-n taină o speranță\" Și, deocamdată, nici un autor.