Darwin și maimuța

Acum, numai maimuța știe,
Până și Darwin a uitat,
Cine-a semnat acea hârtie
Prin care ei...au divorțat.

Darwin a intentat divorțul;
Intrase, bietul, la idei.
Se tot gândea cine e hoțul,
Căci omu-i semăna doar ei.

Cât o fi fost de supărat,
Pe Sapiens tot l-a-nfiat,
Și i-a croit un viitor,
La Zoo, de...suplinitor.

Ziceam că e copil din flori,
Deci Darwin n-are nici o vină
Că fiul i-a adus nurori
Ce vor savante să devină.

Ba e și Darwin vinovat,
Știind ce are-n tărtăcuță,
Pân’ peste cap s-a implicat
Într-o poveste cu-o maimuță.

Excelenta epigrama, Ion! Propun o continuare: hai sa vedem cum i-a venit lui Darwin nastrusnica idee ca ne-am trage din maimute.

Seara, un pic cam \"obosit\"
Ciolanele vrand sa-si intinda
Ideea pe loc i-a venit
Speriat de ce vede-n... oglinda!

Revin pentru a atrage atentia asupra acestei epigrame a lui Ion Diviza care merita indiscutabil o stea. Este prima epigrama pe care o citesc de o buna bucata de vreme si care are de-a dreptul poezie in ea... \"un homo spaiens din flori\" merita instelata. Please...

S-a implicat ca un nebun -
Aicea dubii nu încap,
Dar întrebările mă rod:
S-a implicat cu care cap?

Cu epigrama de mai sus am răspuns la replica Eliei. Sunt onorat mult de intervențiile-i subtile, la fel cum mă onorează aprecierea ta, Andrei. Și, evident, mă obligă să-ți răspund la replică.

Îmi sugerează Moldovan
O replică mai drastică:
E Darwin un orangutan
Cu operație-plastică.

Cum deseori epigramistul
Se-ntâmplă, sare peste cal,
Să fiu eu Darwin, umanistul,
I-aș zice: Frate animal...

Cu cat ai mai mult umor,
Cu-atat suferi mai usor
Pentru orice gluma care
Produce doar...consternare!

Surprins de-această constatare,
Întreb și eu ca să nu tac:
Umoru-i armă de-apărare
Sau de atac?

Ca Darwin n-a facut erori
Si ca a fost savant integru
Ne-ofera zilnic, in culori,
Dovada,show-ul lui Dan Negru.