Poet fericit

Fiindu-i viața-o epigramă,
El cocheta cu Poezia.
Nu-ntodeauna se destramă,
Umor făcând, toată magia?

Probabil asta-i este drama
Că viața îi refuză mana:
El a respiuns Fata Morgana
Și s-a luat cu epigrama.

Morgana, ca oricare fată,
S-a măritat și ea-ntr-o zi.
Doar Muza este disperată,
C-o va lăsa, pentru copii.

De când Morgana-i măritată
Dureri de cap mereu acuză
Și caută neconsolată
Un Morgan ca s-o ia de Muză.

Zici că-trebarea e isteată...
O fi... respect părerea ta.
Da-ntreb și eu: ce, nu faci față
S-o pui de un menage-a-troix?

Dar Morgan, nu și nu, renume
El și-a făcut, c-ar rezista
La toate Muzele din lume.
Dar asta numai...dacă vrea!

Tot cochetând cu poezia
Ți-e dor de dragostea soției.
Dar nu te-ntrebi, oare soția
N-o fi amanta poeziei?

\"Tot cochetând cu poezia
Ți-e dor de dragostea soției.
Dar nu te-ntrebi, oare soția
N-o fi amanta poeziei?\"
(Monica Mihaela Pop)

Aș vrea și eu, de-aș fi poet,
Soția mea să cocheteze,
Cu-o muză, care,-n chip discret,
Pe “mine” să mă viziteze.

motto:
\"Daca mi-ar merge bine-n viata
Si mult m-ar adora sotia
Intreb si eu, fire isteata:
Cand as trai cu poezia?!\"
(\"Poet fericit\" de Ion Diviza)

cu poezia nu ai vina
dar sa nu te faci ca ploua
c-ai ajuns, mi-a zis sotia,
sa fi certat cu-amandoua

versul nu-i mai da ce-i cere,
cu soata e ciondanit
dar de cand in el torn bere
arata mai fericit

Ca viata sa iti fie vis
Si sa traiesti ca-n paradis
E treaba cea mai importanta.
Sa ai poezia ca... amanta.

\"Ca viata sa iti fie vis
Si sa traiesti ca-n paradis
E treaba cea mai importanta.
Sa ai poezia ca... amanta.\"
(Valeria Tamas)


Între păreri nenumărate,
A ta chiar e interesantă,
Că-ndeamnă la fidelitate,
Față de…amantă!

Sunt copleșit de atâtea epigrame bune și foarte bune, înregistrate în lipsa mea. Felicitări în deosebi excelentelor autoare Elia David, Valeria Tamas, Monica Mihaela Pop. Și, bineînțeles, floretiștilor de gardă Jupp B. Itter și Dumitru Cioacă-Genuneanu. Voi încerca să mă revanșez.

Ca o Muză, pe hârtie,
Ce a fost, pân-a cedat,
Numai o soție știe
Când e soțul…inspirat!

Da, soția știe bine
Când e soțul inspirat.
Dar s-asculte nu-i mai vine
Fi\'ndcă soțu-i... expirat.

Cu vreo muză, dac-ar fi,
Expirat, să-nșeli soția,
Zic eu c-altfel te-ar privi!
Ce te-nvață gelozia!

Cu o muză, expirat,
Am avut un incident
Care mult m-a întristat:
Muza îmi cerea talent!

Asta este modestie
Sau e doar o păcăleală?
Muza ce să-ți ceară ție
Când doar ea dă socoteală?

Asta e: de unde nu-i
Poți s-aștepți doar poftă-n cui.
Însă muza-i o minune,
N-ascultă de rațiune.

\"Daca ti-ar merge bine-n viata
Si mult te-ar adora sotia\"
Nu ai mai fi fire isteata
Caci n-ar mai curge poezia.
...o parere de amatoare

Ioane, de la un „confrate”/ că prea „e toate însurate”

e rău cu rău o știe orișice,
dar mult mai rău ar fi în zori
în loc să îți miroase a femeie
să îți spui singur „ghicitori”.

Un truism te-nvata viata
(Cine-i insurat il stie):
Nu prea esti poet cu soata,
Vezi atuncea poezie!

Un truism te-nvata viata
(Cine-i insurat il stie):
Nu prea esti poet cu soata,
Vezi atuncea poezie!
(Laurențiu Ghiță)

Aș plasa pe \"agonia\"
O opinie \"secretă\":
Ce-ți mai trebuie poezia
Când soția e poetă?!