Clasică în viață

Afirmi în mod paradoxal
Că bustul ei e genial.
Așa e – dubii nu încap -
Doar de-l privești... fără de cap.

De-acuma stim si noi de ce-i
Un bard atat de intelept:
Cu busturile de femei
Si dupa moarte el da piept.

Cu al ei bust incremenit
geniala - da teze si cu doctorate,
iar el e cel mai fericit
ca n-au legatura cu fizica si mate\'!

Prin parcul cu platani trecând
Privesc la opera de artă
Și-mi vine titlul iute-n gând:
Bust viu, dar cu natură moartă.

Eu, care-s mândru de consoartă,
Zic despre muza-ți durdulie:
Natura poate că e moartă,
Dar silicoanele o-nvie!

Și el cu bust - e-un cineva,
Și ea cu bustul ei - doi hoți;
Pe el îl frecventează ea,
Pe ea o frecventează toți.

Bardu-acesta-n urma sa
A lasat si el ceva...

Tabietul de cocotă
De acuma nu-i priește:
Viu eram - avea o \"dotă\"...
Astăzi stă și o bocește.