La mintea găinii

Ioane, ea, găina ta
Avea un ou pe undeva
Scăpat anume sub „picior”,
Trăiește la incubator.

Avu noroc biata găină
Că țara îi era creștină
Și mai era și Postul Mare:
Scăpă de oala cu mâncare.

Decât așa noroc pe fiecare,
Mai bine-n oala cu mâncare:
Că tot mâncând din post în post
Nici postul nu-și mai are rost...

Na-ți-o friptă, o găină,
Integrată fără vină
În meniul nat-urist
Al unui epigramist.

Postul are el un rost
Pentru credincioși atei,
Căci ajuns și tu în post
N-ai nevoie de idei.

De idei nu am nevoie,
Dar de ce mereu uzici?
Nici ateu, nici credincios
Eu sunt doar un biet arici

Ba! Găina se jura
Că nu se va integra:
- Sub tanchetă nu-i mai rău
Decât în catrenul tău!

Ioane, țeapa-i sub tanchetă,
urât o să și-o ia „în freză”:
găina-i... bombă calculată...
tehnologie japoneză!

Ce să cred, nu am știut,
Toți găina–au integrat-o:
Unii zic în absolut,
Alții, că-i de-abia în Nato.

A fost o bombă de umor,
Dar nu o țeapă inspirată.
De era \"bombă calculată\"
Nu ajungea-n calculator.

O găină integrată
În mai multe ciorbe-odată
Nu e binecuvântată:
Una-două - ți-e suflată!

Îmi povestește o vecină
Ce a pățit mai ieri un moș:
Suflând în ciorbă de găină,
S-a fript cu ciorbă de cucoș.

La situatia concreta
Raspunsu-i bancul consacrat:
N-a fost calcata de tancheta
Gaina, ci s-a-mpiedicat.

Acum știm de ce în UE
N-avem statutul de ființă:
Năstase a trismis găina
și-a prins-o L. Ghiță!

O dată ce-a ajuns în borș,
E clar, găina cea boghetă
N-a fost călcată de cocoș;
Afost călcată de tanchetă!

Cum văd, se schimbă iar regimul,
Deci rog să ridicați cortina
S-aflăm și noi cine-a fost primul:
Năstase, oul sau găina?

Năstase chiar ne-a invitat
Să-i numărăm vreo două ouă
Dar ce să numeri, de sărac
Și le-a mâncat pe amândouă

Cum treaba e făcută,
Cred, nu mai are rost
Mirarea prefăcută:
\"Și le-a mâncat în post?!\"

Ioane, nu am fost de față,
Nu se hrănește la vedere,
Dar post, nepost, fără de ele
Îi vor fi zisele cam „subțirele”.

Cu vorbele-i deja subțiri
Ne va aduce alte legi
Încât nici nu ai să te miri
Când o să paștem și-n câșlegi.

„De-o fi una, de-o fi alta”
Mai avem vreo două ouă;
Poate îl chemăm la masă:
Să uite de „legea nouă”.

Eu aș zice, are rost
Ca să-l mai lăsăm în post.
Las-că el o să prânzească,
Când o fi să le vopsească.

Ioane, ieri m-ai alergat
din ou în ou, din foaie-n foaie
mă crede, azi sunt obosit
orice găină... se înmoaie.

Acum, când mușchiul nu-i elastic,
Când nu conține fir de plastic,
Orice găină mai cu toane
O întărești cu silicoane.

Mi-a spus un nene din armată:
Tancheta rea era un tun,
Iar pasărea de el călcată
N-a fost găină, ci păun.

Imi pare rau pentru biata gaina, inteleg ca o jelesti dar sper ca perioada de doliu nu te va impiedica sa participi la concursul de epigrama pentru luna martie.
http://www.agonia.ro/index.php/contest/68888/index.html