Viață de boem

că e parfum sau e buchet
parcă nu e de tot poveste
ce este bine de-nțeles
e \"că-nainte mult mai este\"

Dar bunătatea de soție
Nu duce lipsă de parfum,
Căci băutura-i fudulie...
Eu toată noaptea mă afum!

Te pricepi la povestit,
Dragul meu, de buna seama,
Dar, ii zise la sfarsit:
Cam mirosi a epigrama!

maestre, zice-o vorbă bine
că \"afumatul\" nu se strică
și-apoi și doctorul alcool
mai pune la o... rană mică

Nevasta când te ia la rost
Ca ai băut prea multe grame
Tu poți oricând să-i zici c-ai fost
La un concurs... de epigrame!

Mă mândresc, de bună seamă,
Că miros a epigramă:
Epigrama e eternă
Nu-i ca... proza postmodernă.

Te-au prostit, eternitatea
N-are cu ebrietatea
In comun decat putin:
Apa nu se face vin!

Apa nu se face vin!?
Înzestrați cu har di vin
Mulți aici, la \"agonie\",
O prefac în poezie.

Cum n-ar fi Ionică de-afumat,
Tot trage el la draga lui soție.
Dacă merge hăisa, pe-nserat -
Să știți că-i la muza Agonie!

l-a trimis dup-un parfum
dar parfumul fi\'nd prea tare
l-a sagetat la picioare
de-a cazut la-ntors, pe drum.

Nu mă combini matale,lasă...
Că-i chestiune bărbătească:
Decât \"Băbeasca\" de acasă
Mai bine-n târg cu o \"Fetească\"!

Sunt în târg cu o \"Fetească\",
Adorând-o singurel:
Decât cu-o muză \"Băbească\",
Mai bine cu... Păstorel!

(Posibil sa apara in dublu exemplar, dar nu strica)

Când te-ntorci de la chindii,
E normal să-i spui povești,
Dar nu crezi c-ar trebui,
Din somn să n-o mai trezești?

Reproșez cu mult necaz:
Chiar așa să mă prostesc?
Nu destul că eu nu-s treaz,
Nici pe ea să n-o trezesc?!

Ioane, eu îți dau dreptate -
trezește-o, nu e prima oară
și îți mai dau și o adresă:
să nu dormi iară pe afară...

Stiu ca deviza ta, epigramist sonor,
ti-o vei schimba, de-n zori mai vii spasit,
caci tot spunand povesti, la nesfarsit,
inevitabil ajungi prozator.

Ioane, eu îți dau dreptate -
trezește-o, nu e prima oară
și îți mai dau și o adresă:
să nu dormi iară pe afară...
(Vasile Munteanu)

Lăsându-mă să dorm afară,
Îmi face viața mai senină:
Mai dulce noaptea o să-mi pară,
Când m-oi trezi la o vecină.

de tot ajungi arar pe-acasă
(și parcă-ai zis că stai puțin)
nu e mai bine ca și soața
să vadă-n tine un... vecin?

Lăsându-mă să dorm afară,
Îmi face viața mai senină:
Mai dulce noaptea o să-mi pară,
Când m-oi trezi la o vecină.
(Ion Diviza)

De parcă ea, vecina ta,
Povestitor nu o avea.
La câte diplome s-au dat,
Ești unic doar la tine-n pat!

Ion veni acasa mai devreme,
cu flori in brate si neanuntat,
in gand cu dulci, de neuitat poeme,
dar s-a oprit. Pe usa: \"Ocupat!\"

„De parcă ea, vecina ta,
Povestitor nu o avea.
La câte diplome s-au dat,
Ești unic doar la tine-n pat!”

Când înțelegi cu atâta profunzime
Cum e să ai vecin sau numai soț
Mă-ncearcă o pârdalnică nelămurire
Ești „cel pățit” sau ești „cel hoț”?

Eu cu soața-s liberal
Și în patul conjugal.
Las\'să fie ocupat:
Lângă el mai am un pat!

Când înțelegi cu atâta profunzime
Cum e să ai vecin sau numai soț
Mă-ncearcă o pârdalnică nelămurire
Ești „cel pățit” sau ești „cel hoț”?
(Vasile Munteanu)

Când înțelegi cu atâta profunzime
Cum e să ai vecin sau numai soț
Mă-ncearcă o pârdalnică nelămurire
Ești „cel pățit” sau ești „cel hoț”?

Întreabă-mă, dar altădată,
Acuma-s tare ocupată,
Concep un “text” pentru un...el,
Că vrea să pară..infidel!

se spune că nu e ce pare,
ci este numai „dacă vrei”,
că „textul” ține doar o dată
și-apoi te papă „criticei”...

Ioane, treaba se împute,
ești „ocupat” de vrei, nu vrei
de pat vreau numai să te-ntreb:
se-ntâmplă, oare,să ai trei?

Vasile, treaba mi-e în treabă -
Pe muza mea, poftim, o-ntreabă.
Și nu mă pun nici trei pe gânduri,
Căci eu fac treabă-n patru rânduri.

maestre, cu așa potență
eu mă cam pierd cu număratul,
dar dacă patu-i „ocupat”
nu e cumva din patru-n patru?

de la Prut până Tisa
tot răzășu\' plânsu-mi s-a
c-a trecut Ion c-o „treabă”
fugărit, hmmm, de o... babă

Era o babă de la gard
Ce-l mai ținea băut de vorbă
Da-n zori el se ducea acasă
Că îi venea poftă de ciorbă

Am lipsit vreo două zile
Și-au tăcut cu toții, dracii...
Ce-ai făcut pe site, Vasile,
De mi-ai speriat ortacii?

Dacă tu lipsești, Ion!
“Boem” cine crezi că este?
Ia, mai bine, un creion
Și transcrie…o poveste.

Lipsa mea e motivată:
Iar am întâlnit o fată
Ce m-a ispitit în cramă
Ca să-i scriu o epigramă.

Scrie-i, Ioane, câte vrei,
Numai nu uita să bei,
Că soția-așteaptă-acasă
O poveste…fabuloasă.

Ea m-ar bate negreșit,
Fi\'ndcă fabula nu-i place:
Eu din Donici îi recit
Numai \"Două poloboace\".

Ea m-ar bate negreșit,
Fi\'ndcă fabula nu-i place:
Eu din Donici îi recit
Numai \"Două poloboace\".

Dar se-ntâmplă uneori,
Pentru a-mi atinge țelul,
Când revin acasă-n zori,
Ea e \"lupul\", eu sunt \"mielul\".

Ești tu mielul, dar năravul,
Greu să-l schimbi, iar faci pe bravul,
Că,-ntorcând-te spășit,
Încă ești…bine primit.

Când revin acasă-n zori,
Ea e \"lupul\", eu sunt \"mielul\". (Ion Diviza)

Ca un bleg ai declarat
Că ești miel (în post de Paște!).
Azi pericolul te paște
De a fi sacrificat.

Ioane, am lipsit și eu
trei zile, zău, te-am căutat
dar am ajuns mult prea târziu
era un... „miel” în acel pat!

\"Ca un bleg ai declarat
Că ești miel (în post de Paște!).\"
(Jupp B.Itter)

Lupul Jupp, isteț, ce crezi,
Văzând mielul, zise-așa:
Ia să îl avertizez
Că-l invit la masa mea!

De Crăciun ai fost „cu Capra”
Înspre Paști tu faci pe Mielul -
Sau e laptele prea acru
Sau „te roade strugurelul”...

Aleena, m-ai discreditat,
Nici pic de minte crezi că n-am
Încît să-l fi avertizat
Pe cel ce-n fapt eu îl... pofteam?

Jupp, când s-o-ncheia repriza,
Îl mâncăm pe Ion Diviza,
Fără vreun avertisment.
Ai pe-acas’ vreun...condiment?

Eliei, care mă întreabă de am vreun condiment pe acasă:
Pe acasă, toți o știm,
Gustul e ca de regim.
Condimentele, se pare,
Le găsim prin deplasare!

... și tot pentru Elia (Aleena), cea care e gata să-l îngită pe Diviza dar simte și nevoia vreunui condiment:

Dupa ce l-a lăudat
Că e bun la înțepat,
Azi Aleena-a declarat
Că Diviza-i... nesărat!

Îmi pare rău, n-am asistat
La prânzul vostru nesărat,
Deci azi, în loc de complimente,
Eu vă aduc doar condimente.

Ei, dragă, nu fi supărat,
Din tine – încă - n-am gustat,
Doar ne gândeam, fiind absent,
Că pari destul de suculent!

Deci azi, în loc de complimente,
Eu vă aduc doar condimente. (Ion Diviza)

Gelos pe firea mea de fante,
Diviza, bucătar cu bască,
Mi-a pregătit bucăți picante
Cu-n ulcer să mă potcovească.

N-aveți decât să încercați,
Pe urmă o să delirați...
Vă sfătui s-o-ndesiți cu vinul
Ca să-mi anihilați veninul.

Mi-i gelozia ca un fulger,
Și-s pregătit să te dobor:
N-am să te potcovesc c-un ulcer,
Dar c-un ulcior.

Acum eu văd că la un ochi
Mi-a spart o bubă, un ulcior.
De-aceea versul ți-l deochi:
Să-ți calce strîmb orice picior.