Ion Diviza

Leano, geaba mi te vaieri, Nu te-aude Dragobete; Ai succes și tu la fraieri Cum îl am și eu la fete!

I-a adus o bucurie Mândrei sale cu cercei. A venit cu-o jucărie... Mai stricată ca a ei.

N-a chemat oștiri din NATO, Nu a asmuțat minerii; Greva-n zgomote-a-necat-o Alertând doar...inginerii. Vezi: http://agonia.ro/index.php/special/162991/index.html

iubita mea cu ochii depărtați, de când o mare neagră ne desparte, te văd în vis cu ochii dilatați -și- coapsele la fel ți-s de- păr- tate

Pentru Dana: Uite cum l-a-mpins năpasta Și a spart tăcerea grea; Noi, cu drag, i-am sparge țeasta, Dar ce poți să iei din ea ! Pentru Ingada: Uite cum l-a-mpins năpasta Și a spart tăcerea

Dacă nu poți în catrene, Nu e, Bella, nici o dramă, Cum prea mult să scrii ți-i lene, Scrie doar... o epigramă! :)

Nu-mi răsar bubițe nici vreun muc, Nu consum cafea, nu cad în transă, Scriu catrenul ultim și mă duc; Pe-Agonia nu am nici o șansă!...

În orașu-n care ninge Cu metafore cât casa Și-un poet mereu se plânge C-o văzu pe Cea cu Coasa În orașu-n care hoții Scot bănuți din buzunare Și te-njură patrioții: Modernismul cui vă

A.B.: Uimire O uimire îmi adastă, Și de ea nicicum nu scap: Golul ce-i ramase-n coastă Cum de s-a mutat în cap?! I.D.: Certitudine Pe bărbatul mototol Eva mult o să-l corupă: Numai ea mai are-un

Piciorul meu de vers e fracturat, Bubițe negre-mi ies în fund, sunt trist Că iar le-am scărpinat neinspirat... Să mă consider oare fracturist?

Să fiți, prieteni, sănătoși; S-aveți în anul care vine Mai multe pulpe de cocoși Și mai puține cozi de cîine!

Veni Pepelea, tipul șui, Atropei ca să-i bată-un cui, Însă fiind un tontolete I l-a bătut iar în perete. http://www.agonia.ro/index.php/poetry/156459/index.html

nu te strigă nimeni doar tu chemi disperat moartea în zadar - și ea strigă și ea cheamă în zadar mirele care nu ar trimite-o înapoi la origini

Stratul de ozon se tot subție, Veacul ni-i absurd și efemer; Încă-un postmodern, cu-o poezie, A făcut o gaură în cer. ... La ideea dânsului ader Cu o precizare de confrate: Nu tot ce e

De când cu boala cotcodacă, S-a decretat o lege nouă: Prin vamă sunt lăsați să treacă Doar inșii controlați la ouă.

Totul a pornit de Aici*** Ca să puteți intra cu adevărat în atmosfera de pe Rarău, trebuie să porniți de la început *** PROLOG Pe bulevardul Agonia, Unde poeții-și plimbă clona, Ar fi deplină

Neconsolat, cu nostalgie Se căina un veteran: Doamne, cum scriem azi în van! Ce autori, ce poezie - Cândva, demult, pe Agonie ...Acum o jumăta\' de an!

Șuierând prin geamuri sparte, Toamna ne-a împresurat; LORY cugetă la moarte, PAPU AS la însurat.