Te uiți în site, și uite, hopa,
nu-ți vine-a crede: “Cu cui” nu-i.
Încât te-ntrebi „pe cine-Atropa
o fi-nțepat cu vârful … lui(?)”
Cum textul Atropei a dispărut („Textul pe care îl cauți nu există”) și, deci, catrenul și link-ul înscrise de Ion Diviza nu mai au relevanță, îl înscriu aici, salvat întâmplător, cu tot cu ultimul meu comentariu (justificator de steluță):
„Cu cui
Gândind că-s mare scriitor
În capul meu, deodată suie
Ideea că, încântător
Ar fi să scriu eu despre cuie!
Iar asta, ce și cum, vezi bine,
Nu-i chiar ușor și nu oricui
Îi vine hodoronc a ține
O teorie…despre-un cui!
Deci într-o seară, gata, scriu!
Că mintea mea, de felu-i șuie,
Îmi slobozise gând candriu,
Să-mi bat cumva în talpă cuie!
Ceva idei de astă-vară
Aveam, chiar spus-am nu știu cui,
C-aș scrie de-un vecin din scară,
C-am împotriva lui…un cui!
Sperasem eu c-o să rezulte
Ceva, cu trupu-mi de statuie,
Da-n gol s-au dus avansuri multe
Pe-un mameluc bătut în cuie!
Și-așa cu gând de răzbunare,
(Beție dulce-amăruie!)
Ideea-mi pun în aplicare,
Că vezi, deja stam ca pe cuie!
Zis și făcut! Așa departe,
Visam în roz, plutind hai-hui,
Că-mi pun chiar numele pe-o carte,
Iar mamelucul…pofta-n cui!
Și-am scris. De cuie, de vecin,
Ce-mi propusesem întrecui!
Dar, ghinion ! Să știe… cin’
Că are boul, minte cui?!
Și pân’ a-mi publica eu cartea,
(Că nu-ș’ ce dracu’ tot făcui!)
Primii, dar nu celebritatea
Ci coșcogeamite…cucui!
Știa banditul, se-nțelege,
Chiar de la cel ce astă vară
Aflase de la mine-n lege,
Că-i fac eu cuiul de ocară!
Și-așa, pe ușă-mi stă expus
(Că nu se șterge!): « -Auzi, fată,
Ce să mai faci cu-n cui în plus,
La cât ești tu…de încuiată?!»” - de Atropa Belladona [Cafe]
Comentariul “+ Cu cui în talpă”:
“teoria cuiului” e bine expusă, cu umor și prozodie atent construită,
stările „cu cuiului” ajung bine înfipte în creștetul imaginației,
interesantă și dificil de realizat, în același timp, mi se pare suprapunerea unui fir de poveste cu „bătaie” cumva ermetică peste descompunerea aforistică a cuvântului,
prelucrare ironică a expresiilor, de la „cuiul în talpă”, „a avea un cui împotrivă”, „bătut în cuie”, „a sta ca pe cuie”, „pofta în cui”, „mintea cui” se încheie cu o fina autoironie, ca o flagelare, și clipit, șmecheresc-amar, de ochi și auto-atrop-ină,
prin ce s-a întâmplat textului (trecut ca text de atelier???, deși e extrem de greu vizibilă motivația) se evidențiază și un frumos dar \"premonitoriu\" al autoarei referitor la “bătutul cuiului în talpă”…
(Daniel Bratu)
Atropa, zău, îmi pare rău
Că tare-mi place stilul tău.
De sunt câțiva la care ții
Mai stai și nu fugi !
Noroc cu Daniel Bratu că a salvat textul cu cuiul, nu apucasem să-l citesc. Daniele, păstrează salvarea, dacă pleacă și Ion Diviza înaintea ta dispare iar. Cu mamelucii care șterg textele nu se știe câți mai rămân pe site.
Sorry, cred că e o neînțelegere. Nu ți-a șters cineva textul cu cuiul ? Eu lui i-am zis mameluc. De celelalte texte ale tale îmi pare rău, dar e dreptul tău.
ti+am citit parodia (poezia) dimineata si m-am intrebat atunci in cine vrei sa bati (cuiul), evident.
cum n-am stiut sa-mi raspund, m-am multumit in a aprecia cu gura pana la urechi ritmul alert si aciditatea prinsa in vers.
insa, vrei, nu vrei, iar ai trosnit pe undeva.
dar daca un editor de pe poezie.ro a ascuns o parodie, deja e un abuz.
daca exista o motivatie, nu a fost deloc vizibila.
poate nu si-a dat seama ca a semanat cu cenzura din vremurile imemoriale ale raposatului Ceausescu.
nu erau nume, nu erau trimiteri directe, putea fi oricine din lumea larga, putea sa nu fie nimeni.
si nici cuvinte obscene nu au fost folosite.
parerea mea personala e ca s-a facut un abuz si ca poate, zic poate, ar trebui reconsiderat cat avem sau nu dreptul la cuvant liber aici, pe poezie.ro
poate pentru ca niciodata nu am brut sa supar pe vreunul din mai-marii site-ului, poate pentru ca am incercat sa fiu \"politically correct\", sa practic un bun simt necesar, poate pentru ca sunt de vreo doi ani jumate membru al acestei comunitati, poate ca m-o lumina si pe mine cineva.
multumesc anticipat,
un inginer indragostit de cuvant.
Sa te lamuresc, Dane! :)
Dimineata am postat un text. Inainte de a fi aprobat, am dat linkul lui Dodu si lui Diviza, pentru a-mi spune parerea lor ( parere la care tin mult), nu m-am gandit ca vor face comentarii pe text, cel putin nu inainte de a fi aprobat. Textul nu numai ca nu a fost aprobat, cu asta, totul era ok, dar toata ziua textul mi-a disparut, aparut, disparut din pagina proprie, lucru care nu-l inteleg si care m-a deranjat, asa ca, nivelul meu fiind doar de comentator, nu e nici o problema sa nu mai postez texte sau sa nu am nici unul postat :)
Dana, multam, nu cred ca e un abuz al editorilor in ceea ce priveste neaprobarea textului atata timp cat, aparand acela comentarii inainte de aprobare, presupun ca a fost ca si o greseala din partea mea , dar eu nu aveam nici o vina si apoi pe mine m-a deranjat stergerea textului din pagina mea proprie, iar textul, crede-ma, nu facea nici un fel de trimitere la cineva, cu atat mai mult cu cat e doar autoironie in el :)
orice ar fi, e ceva legat de organizarea site-ului.
nu prea inteleg nici eu ce se mai intampla.
oi fi lipsit prea mult pe aici, cine mai stie.
cat despre text, te cred.
pacat insa ca l-ai retras. dar iti cunosc impulsivitatea si...asta e.
Eu nu înțeleg prea bine mecanismul \"agoniei\", dar credeam că apariția în pagina proprie e o dovadă că a fost aprobat. Dispariția ulterioară nu înseamnă că cineva l-a șters ? Poate chiar altcineva decât cel care l-a aprobat inițial.
Sper că te-ai convins că nu ție ți-am zis mamelucă. De altfel termenul e din poezia ta.
Oricum îmi pare rău, mi-ar fi plăcut ca peste câtăva vreme să pot reciti poeziile tale. Dispariția unor texte cu comentarii cu tot și chiar a unor autori de pe site îmi dă o senzație de provizorat care nu-mi place de loc.
Vorbeam de o senzație pe care mi-o lasă plecarea cuiva de pe site, sau chiar numai plecarea unor texte cu comentarii cu tot. Ulterior mi-am dat seama cu ce seamănă și de ce nu-mi place:
PARTIR C\'EST MOURIR UN PEU.
Senzația o au de obicei cei din gară, care fac semne cu batista, apoi după plecarea trenului duc batista la ochi. Cei din tren sunt ceva mai veseli, nu prea se uită în urmă. Să știi, Bella, că intenția mea e chiar asta, să te întristezi și tu un pic, nu să pleci și să ne dai cu tifla.
DoDu si Diviza-mi bat,
De aceea nu ma mir
Textul ca nu-i aprobat.