Due(l)t epigramatic: EVA (Atropa Belladona) – ADAM (Ion Diviza)

A.B.: Uimire

O uimire îmi adastă,
Și de ea nicicum nu scap:
Golul ce-i ramase-n coastă
Cum de s-a mutat în cap?!

I.D.: Certitudine

Pe bărbatul mototol
Eva mult o să-l corupă:
Numai ea mai are-un gol
Și Adam i-l tot astupă.

A.B.: Confuzie

Din coasta lui zici c-am ieșit
Și-amprenta asta mi-e nefastă;
Dar, Doamne, unde ai greșit
De dracu-i sta ascuns în coastă?!

I.D. E clar…

Pe dracul l-a deconspirat
Perechea asta cam neroadă:
Te uită, Eva poartă coadă
Și-Adam e cel încornorat.

A.B. Răsplată pentru ADN primordial

Adam și-a plătit obolul
Dându-mi coasta ca formulă;
Astăzi, ca să-i umplu golul,
I-am băgat în loc o sulă!

I.D. Norocul lui Adam

Constatăm și noi ca Bulă
Că Adam avu noroc:
Dacă mai era o sculă
Eva i-o băga-n alt loc.

A.B.: Răzbunare

Domnul i-a luat o coastă
Și-i făcu din ea nevastă.
Când îl toacă din guriță
O visează-Adam...costiță!

I.D.: Adam și Eva…fumătoare

Când o vede pufăind,
Se trezește blestemând;
N-a visat-o niciodată
O costiță… afumată!

A.B. Incertitudine

Doamne, m-ai făcut din coastă
De Adam, Evă-nevastă,
Întrebarea-i obsedantă:
Din ce loc ieșii…amantă?!

I.D. Metamorfoză

Eva, când ieșeai din coastă,
Tu erai femeie castă;
Devenind ceea ce ești,
Ai ieșit… nadă la „pești”.