invocație

Daca Sfântul Ioan Botezătorul nu era vrednic să dezlege cureaua de la sandaua Mântuitorului, nu credeți că e o îndrăzneală prea mare să fiți... sandaua lui Iisus?

nu e o îndrăzneală, e condiția existenței noastre - să vrem să fim. eu am spus adevarul așa cum îl știu și îl înțeleg: \"vreau să fiu sandaua lui Iisus / dar nu sînt\"

consider ca un bun autor poate fi ceea ce isi doreste sa fie.

Sincer, pe mine ma depaseste poezia aceasta, Diviza. desi am citit si recitit nu am reusit sa inteleg decat dorinta de a fi, dar simt ca este mai mult decat atat.
Oricum, poezia cu rima iti este predestinata :))

Mulțumesc, Anele. Pot să-ți spun doar că această poezie mă depășește și pe mine. :) Lacrima de pe poza din pagina ta ar putea să-ți vorbească mai mult. :)

lacrima aceea ar putea spala sandaua lui Isus, in speranta de a fi ...c(in)eva

Mai mult decât o simplă dorință; un autentic program de viață. Felicitări!
Nădăjduiesc sincer că nu fac o impietate exprimându-mi umila părere la un text atât de profund...
prima strofă rezumă toți psalmii de cerere de ajutor și o bună bucată din sf. Pavel: \"pentru mine a muri este un câștig...\" și acest dor \"mă doare\".
sabia de cădere înălțătoare nu este și nici nu poate fi decât aceea a \"Cuvântului\" dumnezeiesc despre care apostolul Petru afirmă că este \"mai pătrunzătoare decât o sabie cu două tăișuri\".
a doua strofă etalează două imaginii splendide: \"Cel-ce-nu-i-Sfânt\" și \"sandala lui Iisus\"...
trecând peste naivitatea de a considera acest fapt o \"îndrăzneală\", se regăsesc aci transformate în rugăciune mai multe pagini biblice. pentru claritate numesc doar câteva: \"când vă rugați să spuneți: Tatăl nostru...\", pentru că voi sunteți \"fii ai lui Dumnezeu\", iar \"Eu - zice Isus - nu vă mai numesc servitori, ci v-am numit prieteni\"; \"iată -spune Domnul în altă parte - stau la ușă și bat; dacă cineva îmi deschide voi intra la el și voi cine cu el și voi rămâne cu/în el\".
și dacă toate acestea încă nu sunt de ajuns aș mai adăuga ruga Domnului din seara Cinei-de-taină: \"ca toți să fie una după cum tu Tată ești în mine și eu sunt în tine, ca și ei să fie una în noi\".
în sfârșit imaginea \"sandalei\" exprimă minunat datoria creștinului de a fi apostol al iubirii și păcii...
închei cu însăși versul tău: \"să fiu un Cine / va fi vreodată\".
să te audă bunul Dumnezeu!

Anele, sunt sigur ca esti, dar iti doresc, totusi, sa fii...

Alex, iti multumesc pentru un comentariu substantial, in care cuprinzi, eventual, mai mult sens/sensuri decat exista in aceasta poezie. Vreau sa stii insa ca meritul meu la scrierea cuvintelor de mai sus a fost doar acela de a le tasta.