Ioana Petcu

ela, pentru ca timpul mi-a permis in dimineata aceasta sa fac o lectura mai ampla in cadrul \'agonistilor\', nu ma pot abtine sa nu ma aplec asupra spatiului tau virtual, insa atit de uman. (si sper ca doua stelute sunt permise a fi acordate in aceeasi zi). asadar, textul tau imi pare a fi construit filigranat, asa cum tonul tau o denota de fiecare data, intre relatii semantice aflat in contradictii. ma voi referi stric la titlu unde substantivul \'ochi\' alaturat de \'inchisi\' realizeaza cel putin doua antiteze: pe nivel lingvistic si pe nivel semic.
la etajul limbii: singular versus plural - imi sugereaza multiplicitatea si unitatea acestei fiinte care se desfasoara in spatiul semnelor si cuvintelor elei, de obicei.
la etajul \'intelesului\': deschiderea - ochiul- exte spre inchidere, dar sensul poate fi si invers. ochiul, care e dincolo de cunoastere si inhinit si semn al divinitatii intruchipeaza si o reflexie personala: citeam ieri intr-o saga irlandeza cum erau definiti ochii: \"nestematele fetei\", \"lunile fruntii\" - dintr-un kenningar.
nuclee care sa sustina ceea ce am demonstrat se afla in text, cei doi de eu se despart si se comleteaza, mitic, uneori divin si ctonian.

la buna citire si incintata de lectura aceasta

(si dupa virgula): corina face un text intre istorie si fantastic. consider ca realul nu este decit un suport in aceasta poezie care nu-i nici satira, nici pamflet, insa are ironie ponderata, ascunsa si foarte fina.
imi place miscarea acesta a fiintelor misterioase, mascate din versuri. remarc prezentele-homunculus:\"omuleți în formă de biscuiți cu miere
se împrăștiau bucăți mici
în lactoză
orbecăiau\"
iar tot dinamismul interior intr-o lume care nu ne apartine vine din versuri: \"defuncții stăteau alături de actuali
pe garduri-banchize plutitoare
leneveau și sugeau bomboane
sugeau bomboane
și sporovăiau
din balonzaidere le șiroia
cacaua.\" - unde verbul are cea mai mare pondere si formeaza nucleul semantic alaturi de substantivul determinant. Un fel de static in miscare.
Un stil sigur si care vine in forta peste cuvinte, creind imagini in sensul real spre fantastic, ma determina sa-mi las pasul aici si sa ma bucur de a fi deschis agonia in aceasta dimineata.

frate, iti marturisesc asa:
anaximandru / arhimede / perfectiune / simbolul cercului / androginul lui platon / sfera / cupola / sfera in cosmogoniile ebraice etc. / caderea pistis sophia / demiurgul ignorant / ciocnirea haotica / hazardul... si ce ne-o fi scapat la interpretare

alex, azi bem bere, e putina sarbartoare c-a fost cald ca mai tot timpul vara si m-ai si maiestrit aici.
revin la obsesiile mele: toate textele mele se fac destul de simplu: nu pleaca de la cuvinte. dar de la imagini. si ma intreb: cum ar fi o persoana care merge trup in trup, cum ar fi niste tinere care sa alerge spre un centru etc. si asta se intimpla mai precis din problema mea mai veche si foarte practica - fotografia. in al doilea rind imaginea primeaza la mine intrucit lumea e intii privire, apoi spusa - asa ne nastem, asa stiam eu din regatul meu metalic si imbogatit cu iepuri.
si ca sa ma pling putin, ma mir ca doar tu ai sesizat textul acesta, care-mi era destul de drag mie...
de cal blind, alex, si de sora

in adevar o atitudine jenanta si care denota lipsa de ocupatie (precum si de coerenta). editorii ar trebui sa vada aceasta atentionare si sa inteleaga unde sta adevarata valoare.
pacat ca avem si astfel de useri care nu se ocupa cu literatura.

li, un iepure alb pentru tine

are atmosfera de hinduism si nisip acest text, silvia. e foarte fin ca imagine e placut la sonor si pare a se coace in sine, insa mai am si obiectii:
prima parte e cit se poate de cliseu: \"priveste-ma ca si cum...\" salvarea vine de la ce urmeaza, desi as scoate cafeaua cu inghetata, mult prea hedonista aici.
mi-au placut mult camilele noptii, dar mi-a picat prea declarat statuia verde a lui buddha. despre firile patetice nu sunt pozitiva, as renunta la formularea aceea, pentru ca am senzatia ca nu-si are rostul acolo.
finalul insa ma multumeste pe deplin, o rupere de cuvint bine ticluita.

sper ca n-a fost de suparare acest comentariu, am lasat doar o parere despre textul acesta frumos, dar cu citeva scaderi
te mai citesc,

ernu are niste conceptii foarte \'devastatoare\', eu tin insa mai mult parca la v. bukovski pentru simplu fapt ca a avut curajul (de fapt la el nu se mai pune problema de curaj), nobletea, si nu-i un termen fortat, de a ne arata, caci noi ne faceam ca nu stim, cine-i iliescu, za presedinte one. e interesant cum noi insine, ajutati de presa si manipulare politica, apropo de teoriile scriitorului in dicutie, ne place sa ne disimulam si sa nu ne mai recunoastem. ar fi multe de spus... dar ma rezum la a-ti trimite un iepure din insula de ieri, caci zic ca n-ai pierdut mult pentru schimbul bukovski-eco.
si recomand tot aici: Marius Oprea in dialog cu Vladimir Bukovski, \"Chipul mortii\", ed. Polirom, Iasi, 2006, foarte proaspata aparitie!

e ciudat ca texte bune, nu sunt luate la ochi pe aici, desi ar fi trebuit sa ma obisnuiesc cu asta... uite, florine, aceste rinduri mi-au demonstrat cit de bine sustii detaliul la nivel de imagine, la nivel de globalitate textuala. e un mic cadru din noaptea unui om, simplu sau nu, aici e anbiguu. si iar mi-a placut trecerea de la micro la macro: molecula, maruntaiei, iar de partea cealalta: masina, mecanic / si inca spre concepte: singuratate, noapte. m-a impresionat placut.

niste diacritice ar fi fost \"ajutatoare\"

ideea de synopsis / distorsiune /scenic/ nu-i rea, totusi eu ramin cu un \"dar\" (conjunctie)
:)

acum insa, florine, cum bine ai remarcat sunt prinsa intre mitologii (mai vechi si mai noi) in care-mi vars metaforele obsedante... locuind cu tot corpul un spatiu cald si metalic.
multam de trecere, un iepure in-cintat pentru tine

pai nu prea stiu, nu prea zic, caci mari probleme de limbaj mi-am descoperit de cind tot descresc. textul acesta e destinat unui scurtmetraj - posibil sau nu de pus pe realitatea-virtuala a ecranului. l-am scris cu ceva timp in urma, cind inca nu imbatrinisem noaptea. initial il redactasem pentru un concurs, dar l-am considerat o ebosa, in cele din urma.
mie mi-ar placea sa cred ca tot imaginarul acesta si tot spatiul naturalo-semiotic-defensiv nu ti-a dat durere de cap. iar criza e binevenita.
merci fain de trecere, ne supraveghem cu iepuri

ok dane, nu vreau ofense samd, eu doar n-am \\razboit\' sa demonstrez pentru tine, scurt, e adevarat ca sabato, ca orice alt creator, in fapt, nu se rezuma doar la fictiune, doar la realism, doar la 2 titluri. sau trei. tu-mi spuineai de latura \'testamentara\' - n-am gasit asa ceva. e doar o viziune asupra trecutului, asupra timpului static din urma sa, nicidecum nu-si imparte averea in cartea sa de memorialistica, desi lucrurile nu stau chiar asa de \' memorialistice\' acolo. e un mixt textul \' inainte de tacere\' - e interioritate, e asteptare, e exterioritate si e o permanenta miscare din prezent intru viitor si trecut.
imi spui sa merg pe fictiune si sa-ti arat unde potenteaza ea: uite numai si fragmentul pe care l-am ciatt aici, intilnirea din cafenea cu baiatul sarac - de la real se migreaza in presupusul lucrurilor, in el este vazut umanul, generalul, viata, daca vrei. nu e si asta o forma de fictionalizare, de grad extins d mimesis? am putea face o discutie extinsa pe tema asta, daca vrei. stii proza de frontiera, asa cum a fost numit cam tot ce include jurnale, memorialistica, corespondente, de exemplu e o chestiune foarte la moda, discutata azi. e sau nu literatura. eu pledez pentru \'este\'.

imi retin iepurele.

titluri, sorry, mi-am schimbat tastatura cu una neagra si pina ma obisnuiesc e o chestiune de pigment.
stuffstock-uri!?

medeea, am discutat destul de putin despre kafka, nu pentru ca nu mi-ar fi placut dar pentru ca aici chiar nu si-ar fi gasit locusorul decit printre exemplificari, de altfel, cred ca, ar putea sa constituie tema aceasta o tema de lucrare de licenta sau de doctorat. eu am exprimat doar o parere in comparationis si o deschiderem cine stie, poate cineva (daca nu chiar eu) sa urmaresca drumul acesta.

carmer, multumesc de trecere si de semn, nu stiu daca tarkovski e ironic si nu cred ca un film ca stalker ar fi unul de initiere, sunt mai mult mixturi poetico-imagigistice care invita la drumul propriu. experienta pe care ai incercat-o in timpul filmului e remarcabila. copii sunt suspecti, stii, ai mai multa simtire, intuitie decit noi. si in plus priviri stanii si puteri magice (poate).

daniel, da, multumesc de evidentiere. \'calauza\' nu e singurul film foarte bun al lui tarkovsky, repet, consider ca arta unui scriitor sau orice alt creator e definibila in totalitatea ei si nu doar prin o \'piesa\'.

tata laur - te-am contact!


dan, daca tu crezi ca un autor e doar trei yiyluri, sau doua cum spui tu, imi pare rau pentru tine, si-mi mai pare o data rau pentru conceptia ta, daca ai vazut doar valoarea testamentara, care nu e aici, in \'inainte de tacere\'. cind ai viziuni mai largi asupra literaturii spune-mi, pina atunci, nu-mi demonstra ca te-ai apucat de-o meserie care nu te caracterizeaza (critica, ia-o in ce sens vrei).

s-a intimplat e va straniu (sa fi fost ceva in aer) :) cu o noapte in urma. s-au mai plins citiva autori. poate e un semn bun... sau cel putin, asa speram cu torii :D

therion, curat nene hulubei... :D

asta este... doar ca ma gindeam sa nu fi facut eu vreo prostie si sa ma fi urechit cineva. sigur ca n-are importanta, li.

apropo de titlu, poate romaneste (desi cu noile legi lingvistice, cine le mai stie?) ar fi fost cum spui tu, eu insa ma gindeam sa de mai a tenta de \'sonata a II-a\"... sau \"simafonia a IV-a pentru etc si etc\"...

iti zimbesc din ecorseu

nu inteleg de ce mi-a scazut numarul de vizualizari - ieri aveam aproape 50 si azi sunt doar 9... aceeasi observatie este valabila si pentru textul \"explozii in cer\" pe care, oricum va multumesc de recomandare. totusi intrebarea este: cum pot scadea numarul vizualizarilor peste noapte?

va multumesc anticipat de raspuns

mie mi-a placut mult acest text. are ceva de dragoste copilareasca in care gustul vertijului este unul predominant. asociatiile de imagini sunt graitoare in acest sens, apoi verbul \'a innebuni\' si \'sotronul\'. n-am inteles decit ca nota poetica: vocala care e dedicata pe rug si putin as mai prelucra \'padurea prin care ne orientam turistic\'.
te citesc cu placere si eu si iepurii mei din seara aceasta

alex, mi-a parut ca textul acesta poate sa existe fara introducere. in genral, simt ca fac intro-uri destul de textualiste si pentru ca am zis ca o cura de dezintoxicare textualisto/foba prinde bine, am renuntat.
apropo de cum e sugerat subtil m. aici, mie mi-a placut enorm imaginea asta semi dada semi-suprarealista de corp iesit prin corp, in mod aleatoriu sau dezorganizat (zi-i cum vrei).
despre katarina, care ti-e tie draga si-ti sta sub umbra, m-am gindit s-o inlocuiesc cu un colectiv - si abia reusesc sa-mi dezvolt acesti martiri... sa vedem ce iese (!?)


dorine: NE citim

fara iesire, spre vama,