saramura cu apa de ploaie

niste diacritice ar fi fost \"ajutatoare\"

ideea de synopsis / distorsiune /scenic/ nu-i rea, totusi eu ramin cu un \"dar\" (conjunctie)
:)

Ioana, acum eu marturisesc, am sitit poemul asta de trei ori, pentru ca asa se cade (minim) cand gasesti la subtitlu o dedicatie, asa, pe fata... dar n-am inteles mare lucru, asta insa nu trebuie sa ne inspaimante! Ceva-cava am oriceput eu, pe ici, pe colo. Intai rima, care aduce o nota de muzicalitate jenanta (ca si cum asa ceva chiar exista!) mai apoi \"lubenita\", un fruct sinergic cu apa si cu zaharul pe unde s-ar bate ceva apropo-uri :-)iar la urma sarea... care, marturisesc, mi-a placut cel mai mult.
Degust, deci exist.
Bobadil.
P.S. Mai citim, mai vedem...
P.P.S. Saramura chiar imi place, fie si cu apa de ploaie, dar numai cu crap d-ala mare sa fie, fyi.

citit, priceput... asta e

ioana, se face! si mie imi e greu sa ma citesc diacriticeless. dar \"dar\"-ul stii ca este indispensabil intr-un synopsis...

m-ar fi interesat parerea ta la \"sinapse\". daca ai timp, astept cateva opinii critice.
multumesc

andu, trebuie sa recunosc ca eram foarte curioasa sa vad cum vei reactiona si, mai ales, daca rimele ti se vor parea jenante. sau ce altceva ti se va parea jenant. nimic nu era, cred. era un poem de verificat cat de bine primesti un dar si cat de mult vei ciocani in el sa vezi din ce e facut si ce contine. imi doream sa-ti placa si ma bucur ca ti-a placut.

mai acum câteva zile, la insistențele unei cunoștințe, care, pentru că s-a pensionat cu o sumă frumșiiiiicăăă...(tot cam atât cât eu nu voi visa-n veci o remunerație, darmite o pensie!) cunoștința aceasta a ținut să-mi demonstreze cât de bine se pricepe să facă o saramură de lin. saramură însoțită, târlănește, de o mămăligă epocală, și spălată, la sfârșit, cu o pepenoaică. (să-i zicem lubeniță, că se poartă regionalismele prețioase). anșa. vine cunoștința, trebăluiște cu linu-i lin și iară lin, face saramaura, o servește în cadrul bucolic, sub un corcoduș, - peisagiul meu preferat la grădina lui epicur, și pe față și pe spate! - mănânc ca nesimțitul de-mi trosneau fălcile și, la final, mi se face burta... pepenoaică. pricină pentru care, la pepenoaica cea de-adevăratele nu am mai putut ajunge, să-i gustăm \"dulceața\", printre \"zemurile-n furtună\"... așa că pepenoaiaca sta \"pe masă pe terasă/ printre pahare\", gravidă și nedeflorată!!! cum vine aia? e, uite că vine: nu băgasem adică șișul în \"crusta verde\", și era încă plină de icre dulci, ca \"mierea turbată\". deodată însă, așa, ca prin vis, aud o voce masculină, care sincopa pe următoarea temă gastronomică:

\"iubito, sa ne dedulcim la pace
inca mai cresc vorbeste-mi
acum ma coc sunt trist
ia un cutit inteapa crusta verde
transeaza-ma si gusta
sunt dulce
deci exist\"

măi să fie! - îmi zic, ce mai e și asta? nu cumva pepenoaiaca vorbitoare o fi vreun pepenoi, care, disimulat perfect în lubeniță, a început să evoce spiritul \'femeii pepene\', în stil cartezian, schimbând doar termenii sintagmei, din nuanața cerebrală, în cea senzitivă, - (vezi: cogito = dulce) - astfel încât, respectivul spirit feminin invocat, prin acest gen de formulare șăgalnică, să sară imediat la interval cu un recital liric, ca drept finis coronat de agapă seniorală? dar ca să ne limpezim, ia să mai auzim ce zice:

\"eu cresc ma coc priveste peste umar\"

să fie masculul lubeniței cam... necopt la minte? și să stea el în bostănăria de \"vis-à-vis\", chiorându-se prin canatul ușii la oarece lucruri neconforme? dar, să insistăm:

\"ploua
dormim tu plangi dormim amorf
un bulgare de sare in asternut un vis
tu plangi cu fata la perete mut
intrarea in salina s-a deschis\"

hm! îmi zic... apăi, cum naiba trecurăm brusc, de la dulceață, la \"bulgări de sare\", rătăciți prin așternut și, apoteotic, la salină? dar, mai ales, cine naiba \"plânge cu fața la perete mut\"?? plânge mut? adică suspină-nfundat, de nu-l aude decât spiritul vigilent al pepenoaicei!? care, cum spuserăm, scăpase nedeflorată, din pricină de sătulie la convivi, și, drept urmare, sta...

\"intreaga pe terasa
printre pahare zemuri in furtuna\"

...că, între timp, începuse ploaia, uitasem să vă spun, și a trebuit să abandonăm molcomitoarea siestă, așa că toată reveria mea lirică s-a ratat, dar am reușit, până la urmă, să dau de o consemnare pasageră, scrijelită pe o coajă de lubeniță, din care reieșea că cele rezumate mai sus fac parte dintr-un fragment cuneiform, descoperit întâmplător de dl hrozny, pe când era la păscut cu caprele și se străduia să dezlege tărășenia încrustată pe un palimpsest vegetal, căruia îi aruncase sămânța-n iarbă, ca frecangiul de onan, și îi păstrase doar coaja. deflorase, cu alte cuvinte, pepenoaica în cauză.
ps: e de presupus că andrisantul a primit prin poștă doar coaja aia!

Deseori m-am intrebat de ce tu si Tania sunteti poetele mele preferate. Acum, am raspunsul la acesta intrebare. Voi cand va apucati de scris: tu in stil Animus-Mercurius, ea in stil Anima-Amelie, nu sunteti mereu calauzite de muze nevinovate. Uneori niste dracusori razbat printre randuri si ma duc pe mine in ispita:)
Cei mai grav este ca si dl. Peia este dus in ispita de a te provoca, step by step, i_n_c_e_t, i_n_c_e_t, f_o_a_r_t_e i_n_c_e_t:)
Comentariul lasat imi aminteste de Freud si de interpretarile de genul: daca visezi cana atunci, insemna ca o lubenita femeie, dulce, dulce, foarte dulce se cere sublimata,iar de visezi creion, atunci insemna ca un lubenit iti bantuie visele, pentru ca prin nerezolvarea complexului Freudian, s-au creat alte conflicte care incerca sa iasa la suprafata. Sfatul lui Freud ar fi: make love, not war.
Sfatul meu este sa il feliciti pe dl. Peia, pentru amabila citire a acestui poem.
Revenind la text, remarc condimentul dulce-sarat, si apa de ploaie care venind din cer spala pacatele de orice fel.
NU degeaba in final apare conservantul, despre care se spune ca are nu numai efecte terapeutice, dar si proprietati magice.
Hai ca nu mai bat campii, si spun drept:
Sunt in poezia asta 3 versuri care imi plac in mod deosebit:
fereastra ta de vis-à-vis alt bloc
alta terasa alta viata spatiul
dintre usa deschisa si canat
Oare ce va urma?
Un nufar sau inghetul pe canal?

mi-a placut mult titlul, care da un anumit farmec poeziei desi ea in sine nu este deloc fermecatoare.
ar fi fost mai senzuala cu niste virgule suspendate, pe ici pe colo, drept cercei; ar fi potolit-o nitel...

nu cred ca mi-a trecut prin cap sa fiu senzuala in poemul asta. era o comunicare cu un alt fel de inteles...
carmen, ioan a fost chiar amabil pentru ca a comentat la mine si m-a bucurat asta pentru ca orice ar comenta sau scrie (la textele mele, mereu de rau, ca si andu) imi aduce cititori, asa cum se intampla peste tot. el are un mod ghidus de a duce un discurs, de cele mai multe ori cu vadita aplecare catre tematica sexuala si asta atrage teribil, asa ca nu ma voi supara ca iar nu a \"inteles\" nimic din ce am scris sau ca, daca tot a avut bunavointa sa citeasca poemul, poate trebuia sa citeasca si ultima strofa (dar aia nu era cu lubenita, deci nu mai era excitanta). trebuie sa recunosc ca au fost si cateva poeme care i-au placut, dar acelea erau insiruiri de figuri de stil potrivite cu virtuozitate din condei, deci nu trebuia sa intelegi nimic, decat sa admiri si sa \"vibrezi\".
ioan, ma bucur ca ai comentat la mine si te astept si la urmatoarea, cu la fel de mult umor, chiar daca va fi un ferpar. multumesc mult.
lucruri simple...? e posibil sa ai drepatate si cu punctuatie si tot... cred ca voi reveni asupra textului.

te gust, te gust- ce prolific- ar zice un profesor de litere sau de bucatarie toscana unde intre sarat si dulce se pune un pic de lamaie ca sa insele simturile poetului. Ioana tu esti pe toate canalele, pe toate antenele, nici nu ma mira ca nu mai avem ce spune, ai luat microfonul si scena e ta. De aceia ma gust, am fum intre dinti, gasesc schije in par, cred ca nu exist, continua tu...

fanfara se stransese in chiosc, noi ne apropiaseram urechile de difuzorul radioului mic, inchis in piele roasa, arteziana scuipa cu borboroseli cate un jet subtire prin organul erect al amorasului de piatra inverzita, alamuri, tobe, grenade, bombe. veniti sa vi-i recunoasteti! sunt intinsi, aliniati, in parcul central, intre mesele de sah si terenul de joaca. veniti sa-i luati cu targi si roabe. interzis camioane si biciclete / numai pentru riverani!