Motivul dublului - între semn de text și semn de spectacol
Dacă vorbim despre figura din text, ea implică inevitabil o reluare la nivel exterior, vizibil pe scenă. La nivel de scriitură figurile nu se află izolate, ele se reiau în diferite locuri, se
IPIoana PetcuParticulele elementare – trei puncte terminus și un epilog
M-am ferit mereu de formulele mediatice din revistele occidentale; pentru mine “un enorm succes”, “o carte absolut admirabilă”, “o carte predestinată să devină cult” sunt calificative care mă
IPIoana PetcuSemnul teatral
Înainte de orice, teatrul este, ca artă, formă de comunicare. În anii ’60, Eugène Ionesco (1) vedea în acest domeniu două laturi contradictorii, cea reală și cea voit, necesar ireală, iar această
IPIoana PetcuIntermitențele morții – privirea dincolo de text
Noțiuni și simboluri personalizate, povestire scindată, timp sincopat, omnisciență narativă pusă sub semnul întrebării – acestea sunt mizele ultimului roman de José Saramago editat la Polirom,
IPIoana PetcuCuvîntul-corp sau despre noul “atentat” al lui Amélie Nothomb
Declară despre tehnica ei că e foarte simplă: se trezește la patru dimineața și scrie pînă pe la ora opt, pe un caiet cu spiră, de preferință de proastă calitate, cu un stilou preferabil de proastă
IPIoana Petcu“Teatrul trebuie să aibă ritmul normal al vieții și al lumii în care trăim”
Ovidiu Lazăr – regizor al Teatrului Național din Iași este și lector universitar doctorand al Facultății de Arte “George Enescu”, secția Teatru - absolvent al UNATC București, secția regie - a montat
IPIoana PetcuPier Paolo Pasolini – partea reală a măștii
Dacă ar fi să privim secolul XX în racoursi, totul, de la teoriile fasciste pînă la revoluția științei, din luminile hollywoodiene și pînă la ororile ideologiei comuniste, pare a fi modelat într-un
IPIoana PetcuIdentitate și alteritate: “Imediat ce-l știm pe celălalt, ne dăm seama că este ca și noi”
Carol Iancu s-a născut la Hârlău, unde a fost elev la școala primară și cea secundară. După bacalaureat, la vârsta de 17 ani, părăsește definitiv România. Este profesor de Istorie contemporană,
IPIoana PetcuPersonajul dincolo de personaj în Mă numesc Roșu
Primul Premiu Nobel pentru Literatură pentru un scriitor turc Mai puțin cunoscut publicului român, Orhan Pamuk este un romancier cu numeroase merite în Turcia și cu o poziție destul de
IPIoana Petcu“Cînd eram mică am fost o plantă”
Fenomenul Nothomb În copilărie era autistă, iar părinții ei și-au spus “on a déjà deux enfants normaux, le troisième est une plante. C’est pas grave, on est très heureux, on la laisse comme ça”
IPIoana PetcuStatutul actorului de-a lungul istoriei teatrului
Arta actorului se poate defini, într-o oarecare măsură, de-a lungul istoriei teatrului, deoarece, chiar dacă la începuturi nu a fost conștientizată noțiunea de “actor”, a fost nevoie ca actul de
IPIoana PetcuForme minimaliste. <i>Spre un teatru sărac</i> cu Jerzy Grotowski
himself Cum Figuris Scena poloneză ar fi putut rămîne amorțită (și nu pentru că n-ar fi avut actori sau regizori de excelență), dacă Jerzy Grotowski (1922-1999) nu ar fi fost. Nu doar activitatea sa
IPIoana PetcuEden văzut dintre gratii
De la visul textului la realitatea spectacolului Destul de tradus în România ca romancier, autorul japonez Yukio Mishima este și un cunoscut dramaturg, dintre piesele lui fiind Damask Drum, Lady
IPIoana PetcuCum se mai poate vedea <i>Steaua fără… Mihail Sebastian</i>
O lansare de carte și o premieră Proaspătul volum al lui Dumitru Crudu, Steaua fără… Mihail Sebastian, apărut la editura Cartea Românească, care include și cd a avut lansarea la Iași, la galeriile
IPIoana PetcuTextul lui Krasnogorov-Fainberg în regia lui Benoît Vitse
Înainte ca luminile să se stingă Sala Ateneului Tătărași, odată pe drept numit centru de creație European, este iar plină; se suplimentează locuri, lumea intră mereu, mereu. Benoît, așa cum ne-am
IPIoana PetcuSpațiul gol infinit deschis la Peter Brook
Principii în Empty space Ne propunem să discutăm aici, pornind de la textul apărut în 1968 la Atheneum Publishers (New York), cîteva din specificitățile gîndirii scenice a lui Peter Brook. Spațiul
IPIoana PetcuScenarii bukowskiene
Charles în autoportret Controversele care s-au iscat în privința scriitorului american (poet și prozator), vin mai mult din conținutul de suprafață al operei lui, decît din profunzimile texturii
IPIoana PetcuDumnezeul inexistent – personaj în teatrul lui Eugène Ionesco
Mic preludiu în anii dramaturgiei postbelice Contemporan cu alte nume sonore din domeniul teatrului anilor ’50 – ’60, Eugène Ionesco este cel care se plasează în perspectiva absurdului, alături de
IPIoana PetcuRupt în fund, da’n UE
Un posibil portret în grup Nu știu la alții cum se poate, însă se vede foarte clar prin lentila noastră de nenea Iancu ce-o purtăm din tată’n fiu că la noi nu se poate. Într-un soi de mini-vacanță
IPIoana PetcuTeatrul paradoxal la Antonin Artaud
“Le poète enfermé” de la persona la anima Scriitorul și omul de scenă francez, Antonin Artaud a fost poate nu atât de disputat ca figură socială, pe cât de neliniștit era spiritul său. Sigur că este
IPIoana PetcuDespre dizidenți, războiul rece și alte mega-realități care ne aglomerază istoria
Descopăr acum câteva zile, pe rafturile librăriei, o carte relativ nouă ca apariție. Spun “relativ” pentru că din perspectiva celor care nu și-au luat vacanță tipic românească pe litoralul nostru, și
IPIoana PetcuDouă lecturi în indeterminarea văzului – Sabato vs. Tarkovsky
Când am venit în lumea asta n-am știut că sunt în anticamera cu așteptări, dar am desfăcut firul și am început să nu mă mai îndoiesc. Fie că e o atmosferă beckettiană, fie una flaubertiană sau
IPIoana Petcudaniil\'s got the jack
“Din prea multă curiozitate, o bătrână a alunecat pe fereastră, s-a prăbușit și s-a zdrobit. Pe fereastră s-a aplecat altă bătrână și a început să se uite în jos, la cea zdorbită, dar prin prea mare
IPIoana PetcuDominant-dominat, în două romane bruckneriene sau iluzia realității
Mai nou pasionat, de poveștile “exotice” românești stil Tanacu, scriitorul și filosoful francez Pascal Bruckner reușește să-mi facă nopțile albe (la figurat), prin recitirea unor texte, mai noi sau
IPIoana PetcuDespre putere, cu schiurile la plimbare prin pădurea de semne postmoderne
În anii ’40, Tudor Vianu exclama, poate cu o nuanță naivă, încercând a face o distinție între citire și privire, reacționând la o scrisoare a unui prieten care opta pentru “a citi”, înaintea lui “a
IPIoana PetcuGoogle – o poartă deschisă spre necunoaștere - sau cum să furi căciula celuilalt în plină iarnă
Despre cum ne încăpățânăm să credem că într-o bună zi capra vecinului, cu tot cu motoceii ei de crăpau mâțele jucându-se, va muri, este nimica toată pe lângă cum ne place a fura aceeași capră a
IPIoana PetcuSentimentul albastru sau coincidentia contraria
Dacă iubirea, probabil cea mai înaltă dintre stările umane, este o coprezență proliferantă de trăiri paradoxale, atunci literatura a demonstrat îndeajuns osmoza acestei condiții de a fi, iar
IPIoana PetcuRomânia.mon.amour sau din zece nici unul pentru națiune
foto: Adam Ciesielski :: Dacă România nu exista, ar fi trebuit inventată, că nu este altă zăbavă mai plăcută (întoarcă-se în mormânt cronicarul de a-i fi parafrazat spusa), decât a privi în curtea
IPIoana Petcu