ioana negoescu

Este o surpriză foarte plăcută acest text care transmite într-un stil plin de vervă o mare dezamăgire. Trebuie să recunosc că l-am parcurs pe nerăsuflate și cred că-și are locul în pagina oricărui mare cotidian, un articol care conturează perfect mesajul ce constituie capul de afiș al societății românești actuale. Totuși, din spatele jurnalistului se întrevede poetul, ceea ce mă încântă în mod deosebit.

e o mare bucurie să descopăr că nu s-au terminat oamenii. nici poeții nu s-au terminat. am descoperit acest text, așa că astăzi e sărbătoare pentru mine. și asta se întâmplă pentru că poemul are o balama care îmbină imaginile în oglindă, pentru că autentic și sigur pe el poetul își permite să danseze și să cânte, să facă scamatorii, să picteze în acest text care, culmea, aduce rima ca să sugereze ludicul, să combată, tragismul, să pasteleze imaginea.

desigur, este poemul meu de azi.

Iarina, îți mulțumesc mult pentru citire. nu cred că trebuie să ne îndepărtăm de clopote, doar că atunci când primim câte un clopot ar trebui să înțelegem ceva...poate să devenim temple...nu știu.

i.

Ecaterina, poate că e prea încărcat, nu știu ce să spun.

Sibi, fildeșii mei triști îți spun:hi! și eu sunt mândră că te cunosc :)

Monica, îndepărtarea și depărtarea sunt total diferite. depărtarea nu există cu adevărat :)

Silvia, finalul e dintr-un poem de-al meu mai vechi. unele teme mă obsedează și le reiau. mulțumesc.

Victor, împăcarea cu viața și moartea este esențială pentru fericire. dacă te referi la păcatul originar, este istoria ființării noastre, o realitate care palpită dinspre naștere spre moarte. dacă alegem dragostea, depăratrea nici nu există. mulțumesc.

Traian Rotărescu, 6-6 e previzibil?! :) probabil ai dreptate. îți mulțumesc mult.

Leonard, io nu prea înțeleg ce vrei să spui. mult noroc și ție!

Felicitări!!! mă bucur din tot sufletul. abia aștept volumul...și multe altele care-i vor urma.

Nu cred că s-a spus, dar debutează la secțiunea roman, cu volumul \"Aproape a șaptea parte din lume\", un alt membru al siteului, pe care-l admir si-l respect enorm, este vorba de Cătălin Pavel, un prozator, dar și un poet de valoare. Felicitări!

La mulți ani! :)

...și la multă inspirație.

Ai scris o carte și ne-ai făcut o mare bucurie...un frumos cadou de ziua noastră, care se apropie :)

Felicitări din tot sufletul, maestre!

Alex, ai prins ideea textului ceea ce mă bucură, dar condiționalul optativ subminează mesajul. cel puțin așa am intenționat.

Dana, din câteva cuvinte un tablou...mulțumesc.

Mădălina, mă bucură nespus citirea ta. mulțumesc.

Silvia, în sfârșit schimbarea este posibilă într-o oarecare măsură. despre gusturi nu e cazul să discutăm. îți mulțumesc.

Sebastian, regret că îți începi comentariul adresându-te d-lui Vasile Munteanu, care a recomandat textul și nu mie, celei care l-a produs. Sunt de acord că opinia fiecăruia trebuie respectată, dar nu înțeleg ce te doare. Când nu-mi place un text spun și gata. Se poate vedea mai sus că d-nei Silvia Caloianu îi displace exact versul care ți-a plăcut ție. Mă întristează atitudinea asta între oameni pe care îi respect. În ceea ce privește repetiția menționată de tine...nu cred că pot să creez altfel condiționalul optativ, de fapt cheia poemului fiind chiar în folosirea acestui mod verbal care exprimă o stare ipotetică. În fine, am vorbit prea mult și nu-mi stă în fire. Mai bine ai face ceva cu linkul la textul tău, cel care are ca titlu %%%%%% pt că nu pot să-l deschid.

Vasile, îți mulțumesc mult pentru recomandare și citire. Mă bucur să te știu prin preajmă.

LIM, nu știu ce mi-a venit. se pare că mă cam stresează examenul pe care-l am în față :)

Victor, nu știu cât de pregătită sunt...poate că de fapt suntem tot mai puțin pregătiți pentru trecere.

Felicitări! Din tot sufletul!

cu mult drag,
ioana.

Ștefan, uneori și căderea e un fel de zbor. mulțumesc.

Monica, îți dau citatul meu preferat despre fericire:

\"Am ajuns să cred că fericirea
nu-i o treabă pentru pamânteni.
Și i-am spus cunoaștere
unei brume zilnice, molipsitoare
care nu era de fapt decât nehotărâre.\"
(Felix Grande)

Cristian, am un copac într-o pădure. ca oricine de-altfel...:)

Alex, ambulanța portocalie există. m-a fascinat de când am văzut-o.

Leo, textul ăsta nu trebuie periat. scamele nu contează. deloc.

nu înțeleg de ce e atâta liniște în jurul acestui poem. dar nu-mi pasă, tot mă bucur că-mi găsesc poemul. azi a fost o zi bună am găsit mai multe poeme. însă acesta mi-a smuls o exclamație, m-a purtat printr-o lume în care tot ce ating devine poezie.

cred că pot să-l recomand pentru indiscutabila coerență și construcție, pentru ineditul imaginilor create într-o cursivitate plăcută, pentru complexitate și curaj, curajul de a aduce atât de mult epic bine dozat într-o construcție lirică.

Emil, tu și atunci când nu spui nimic, spui totul.

Îmi plac gândurile tale...și textele pe care le ai în cap :)

Maria, Anni, Dragoș, răspunsul meu a întârziat. Vă mulțumesc mult pentru citire. Acesta este un poem de dragoste.

Radu, nimic. punct. nimic. îmi sună a s.o.s.

în rest...nu mai știu care e miza. poate febra noastră cea de toate zilele, doctore.

Dragoș, Alex, prezența voastră mă bucură nespus. Vă mulțumesc.

Dragoș, eu gândesc simplu. ca o muiere. ferestrele sunt săpate în așteptările noastre. dar uneori drumul ia tot.

mulțumesc

Elena, mereu mă trezesc așteptând. Ce rost are așteptarea?! Habar nu am. Mulțumesc.