Poezie
pescăruș care țipă
2 min lectură·
Mediu
prima dată am vrut să urlu.
am vrut să-ți arunc sufletul meu în față
ca pe un scuipat.
am vrut să mă rostogolesc la picioarele tale
ca o mărgea pe care ai scăpat-o pe jos.
am vrut să destram umbra și să mă leg cu ea
peste gură.
am vrut să te las în urmă să nu mai fiu
pur și simplu
să nu mai fiu.
am vrut să răstorn clepsidra
să gâtuiesc timpul
să spun
gata
lucrurile astea au un puls
despre care tu habar n-ai.
gata
sângele meu fierbe și arde
sângele meu se lipește de cer
și plânge împotriva tăcerii
din care tu ai făcut altar.
dar nu am făcut decât să zâmbesc.
m-am gândit să ne lăsăm în trupurile noastre
care se cunosc mult mai bine
să ne desfășurăm în gesturile ritualice de împreunare
să ne înghițim liniștea
încet
în mine sămânța ta rodește
cumva
te voi duce mai departe în zi
în noapte în luni în miercuri în toamnă.
la început am crezut că strigătul ar putea să ascută lumea.
apoi mi-am dat seama că tu
bărbatul meu
ești lama care taie din mine exact pe unde se cere
tăiat.
tu mă scoți dintre forme
și mă păstrezi ca pe un talisman roditor.
tu ești singurul care vede viața mea
din moartea mea.
ești singurul care nu se teme
și nu urlă între distanțe.
la început am vrut să țip. apoi am înțeles
că nu sunt decât un pescăruș obosit.
și tu ești singura corabie în largul lumii.
044.093
0
am vrut să te las în urmă să nu mai fiu
pur și simplu
să nu mai fiu.
Puncte forte:
- și plânge împotriva tăcerii
din care tu ai făcut altar.
- m-am gândit să ne lăsăm în trupurile noastre
- tu mă scoți dintre forme
și mă păstrezi ca pe un talisman roditor.
Nu-mi place acel gâtuiesc, aș căuta altceva( e doar o părere)