ioana negoescu

E foarte interesant să constat că același text declanșează stări atît de diferite; o fi o iarnă, o toamnă, un trecut, un prezent, o fi o viață sau o moarte, o fi pe viață și pe moarte...cine să ne poată spune cum e cu adevărat? poate e doar un fâlfâit scurt și metalic într-o imaculată singurătate.poate...
Irina, Simona, Neaga Oleg, vă mulțumesc pentru că ați trecut pe la mine; vă mai aștept cu drag.

Claudiu, nu știu cum de a scăpat textul ăsta și nu l-am trecut la personale, cele cu sfârșit stereotipic, la obsesii notate pe marginea caietului cu pătrățele:)

Simona,luni poate fi o zi cu semn și cu parfum de aparentă banalitate...:) Mulțumesc!

dediudanut, te rog sa ma scuzi; nu am intrat de foarte mult timp pe site, sunt tot pe fuga; iti multumesc pentru aprecieri; sper sa nu te dezamagesc...

\"Amurguri\"...initial imi parea nepotrivit acest titlu; m-am lamurit abia la a treia citire; ce sa fac ma prind greu:)
Dar acum imi pare bine ca am recitit, ca vad amurgul continuindu-se cu amurgul interior, e timpul unei prelungiri dinspre toamna spre acasa:
\"aprindeau o lumânare înlăuntru
să poată vedea de oriunde
drumul spre casă\";
amintirile sunt animalele sufletului rupand din carnea lui umbroasa; imaginile se desprind de retina ajung pana la expresiile lor sonore:

\"vocea-i adăugată din plăcuțe mici de metal
îmi spunea cum tac mestecenii toamna\"

tacerea mestecenilor, cortina grea dintre anotimpuri dar si dintre amurguri, se ridica:

\"în spatele scenei adevăratul pianist
desfăcea iertarea în aripi lungi de hârtie ceruită
avea culoarea aerului\"

Superbe imagini, neasteptate impletiri ale nevazutului cu vizibilul in lumina unui amurg interior_ exterior.
Cred ca ar mai fi de spus...
\"doar ochii mai țâșneau dincolo de buze
colivii eliberate de sunete
născute în prelungirea sufletului\"
Ma inclin!

era \"starea de imponderabilitate creata\"

Daca inteleg bine tu astepti intr-o imponderabilitate situata undeva mai in spate, la \"doua dealuri/doua dealuri si-o padure /si-o cale de 4 zile\" de Ea; sau nu?
Mi-a placut gestica acestui poem;

\"Vezi, vezi ai grijă
Nu te propagi bine\"

\"Nu zâmbești bine\"

avertizarea vine din titlu, din stare de imponderabilitate creat intre surasul tau si zambetul ei; sau nu?

Radu, as acorda o mie de stele acestui poem, in fiecare stea o potentiala dorinta pentru eventualitatea ca ar cadea timpul din tine in ea...

\"Timpul se ridica si pleaca pe nevazute din actele mele de identitate
mai ramin citeva acte caritabile imprastiate pe marginea drumului
ca dupa un accident sinistru fara masini fara raniti
doar cu urme de creta pe asfalt\"

pentru aceasta imagine in care urmele raman in afara intamplarii ca suntem, inca o stea...

Anca, iti multumesc din suflet pentru apreciere; nu cred ca pot sa-mi imaginez ce as fi eu daca nu as tine cont de cele ce au fost, nu stiu daca ar mai fi toate cele ce sunt...:)

Aleks, ma bucur mult ca ai trecut pe-aici;versul al doilea...e versul al doilea...:)

Costel, ce onoare, ce surpriza...despre poezii si mai ales despre poeti am putea sa vorbim la nesfarsit; as putea sa conving auditoriul cu dovezi, dar am promis, deci, nu zic (inca) nimic:) La pescuit n-am mai fost de atunci; nu cred ca a fost doar noroc, ci o mare curiozitate a pestilor sa te vada, sa te auda, ceva de genul\"a venit Americanu\'\". :) Multumesc!

Claudiu, cred ca stii cat de mult ma bucura aprecierile tale; iti multumesc mult!

Thais, mă bucur că ești aici; te citesc și eu, dar din păcate nu am timp să intru să comentez, sunt mereu pe fugă; te mai aștept.

Valni, scurt sau lung, nu prea contează dacă e la obiect; mă bucur că-ți place, mulțumesc.

Andreea, draga mea, în jurnalul meu nu sunt decât o lighioană, deci...Îți mulțumesc!

Daniel, mă bucur mult să te regăsesc aici; ai cam lipsit de pe site; ai dreptate cu versul acela, dar încă nu am altă variantă; acesta e un poem șoaptă pe care l-am scris cu buzele lipite de urechea lui...

poate, poate...a treia dimensiune a timpului e cu siguranta una verticala...dealul-valea, valea-deal, cine sa mai stie care a fost la inceput, dealul sau valea?

În acest poem prezentul s-a ghemuit într-o întrebare despre dragoste la care tu poți să răspunzi cu un trecut în care au ars ca într-un blestem casele sufletului, poți să răspunzi cu viitorul unui timp prea târziu în care \"întrebările vor vindeca răspunsurile fără vreun sunet\" ; răspunsul e undeva într-o ardere, o descompunere sau o desfigurare, răspunsul stă încă ghemuit în prezent, în obsesiva întrebare despre dragoste.
Îmi place mult acest poem; aș fi lăsat însă enunțul din titlu nedesfășurat în timp, obsesiv, ca o ancoră în prezent.

Andreea, este într-adevăr o formă nouă de exprimare pentru mine, un fel de dicteu automat prin care încerc să mă explorez; nu știu încă unde voi ajunge și ce voi găsi, dar cred că my shrink ar putea să tragă niște concluzii...:)

Alina, mă bucur mult că ți-a plăcut; e un experiment...Îți mulțumesc și te mai aștept.

Andreea, Irina, ce sa mai pot spune...desigur ma onoreaza comparatia si aprecierile voastre. Va multumesc!

Dediudanut(sau sa-ti spun alfred-emanuel?), sincer, nu ti-o iau in nume de rau, cum te-ai putut gandi la asa ceva? Ma bucur ca esti printre cei care ma citesc si ma comenteaza; multumesc si te mai astept.

Ioana, ce surpriza!...ce onoare!...si da, asa e titlul si finalul forteaza continutul; ma bucur ca ai observat; iti multumesc mult! Te citesc cu mult interes, chiar daca nu zic...:)

Irina, mă bucur mult că ți-a plăcut; nu înțeleg ce anume din acest text te-a trimis cu gândul la poemul \"simpli întâmplători\" de Matei Ghigiu. Îți mulțumesc și te mai aștept.

Bine ai venit!!!
Așteptam acest Poem; știam că va fi Marea Călătorie; mai aștept, mai aștept...

Raluca, da de el depinde...

Adriana, bunica mai pune gem de prune, miroase a mar si a toamna pielea lui ...

Liliana, ma bucur ca ti-a placut toamna noastra...te mai astept.

Silvia, sunt cu adevarat bucuroasa si onorata ca ma citesti si cu atat mai mult ca te opresti asupra textelor mele; nu stiu daca e vorba de autoironie cat mai curand as spune ca e jocul, intimitatea si senzualitatea in complicitate cu toamna; probabil ca nu am reusit sa sugerez toate astea, dar te asigur ca asta am intentionat; e un text poate prea personal; cred ca El a inteles asta...)

Gabriela, fiecare toamnă îmi amintește de acea Toamnă...Mă bucur că-ți place, mulțumesc!

Claudiu, ca de obicei, surprinzi atmosfera; ai spus \"nesiguranța soarelui de septembrie\" ...da, și dorința ca El să-ți fie \"acasă\"...Multumesc mult!

Elena, mă bucur că-ți place toamna; te mai aștept.

Mae, mi-ai făcut o surpriză plăcută... Ai dreptate, am simțit și eu că se termină prea brusc, dar în acel moment era doar atât, iar acel \"vrei TU\" are o semnificație mai intimă, după cum vezi textul fiind în categoria \"personale\"; îți mulțumesc mult pentru comentariu și pentru sugestie; te mai aștept.

Adrian, îți mulțumesc din suflet că ai trecut pe-aici să-mi spui; o să iau în seamă știrea de păzeală, că altfel cine știe, mă papă căprioara sau o mănânc eu pe ea, deși sunt un om sătul; nu prezint garanții, e doar un camuflaj; nu se știe ce poate face un om sătul la disperare; și uite așa mă puteam trezi în cu totul alt poem...

Monica, eu cred că ar trebui să existe un emoticon și pentru s.o.s....nu crezi?
Mulțumesc pentru aprecieri!