Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ioana-negoescuIN
ioana negoescu
@ioana-negoescu
Poezie

dixit

1 min lectură·
Mediu
nici un zbor nu îndrăznise până acum să îmbrățișeze alt zbor
aripile iluziei se desfășurau ample în spațiile cromatice ale tăcerii
ca un subtil act de creștere spre un cer neprimitor
de la o vreme nu mai cădeau ploi și nu mai cădeau îngeri
umerii tăi mușcați până la alb ascundeau încă fiara în temnița cărnii
nimeni nu știa că un zbor se înfrupta acum din alt zbor
nepricepând nimic, unii aplaudau frenetic arena cerului goală
era care pe care
aveam tot ce ne trebuia pentru a ucide
hămesit în trupul tău lupul plângea de singur
gladiatorii uitau de luptă
noi le înălțam ruguri într-un viitor de nestăpânit
aveam tot ce ne trebuia pentru a decide
nici un alt zbor nu îndrăznise până acum...
dixit !
075.838
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
126
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

ioana negoescu. “dixit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/86460/dixit

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@irina-iacovescuIIIrina Iacovescu✓
Ioana, m-a surprins poemul tău \"cinematografic\", m-a trimis cu gândul la textul acesta .
Mi-a plăcut imagistica și forta lui și îmi permit să las un semn aici, pentru a putea reveni.
Mai ales:

nimeni nu știa că un zbor se înfruptă acum din alt zbor
nepricepând nimic, unii aplaudau frenetic arena cerului goală
era care pe care

aveam tot ce ne trebuia pentru a ucide
0
@ioana-negoescuINioana negoescu✓
Irina, mă bucur mult că ți-a plăcut; nu înțeleg ce anume din acest text te-a trimis cu gândul la poemul \"simpli întâmplători\" de Matei Ghigiu. Îți mulțumesc și te mai aștept.
0
@aAA✓
Ioana mia, răspund eu în locul Irinei, pentru că și eu am avut un flash cu poeziile lui Mat. Nu neapărat ultima.
E un suprarealism bine realizat, pe care el îl mânuiește cu ușurință. Iar ceea ce ai pictat tu aici are un impact asemănător. Nu e puțin ;) Mi-a plăcut mult!

A.
0
@irina-iacovescuIIIrina Iacovescu✓
Ioana
Am vrut să-ți răspund, dar văd că Andreea, draga, mi-a luat-o înainte și mi-a citit gândurile. Așa este, stilul mi-a adus aminte de poemele lui Mat. Întâlnirea cu poemul tău mi-a confirmat că, în anumite împrejurări, poezia te găsește pe tine, nu invers... Ajunge la tine pe neașteptate și îți deschide ochii. Dixit!

Andreea
Intuiția ta a fost corectă (azi am mai spus cuiva chestia asta, într-un comentariu, se vede că este ziua de \"yes, ma\'am!\"). Nici nu se putea altfel, nu?! :) La bună recitire!
0
@dan-0009344DDan.✓
sincer,cred ca ar mai trebui putin lucrat la limbaj artistic
inca nu are forta necesara
sa nu mi-o iei in nume de rau
0
@ioana-barac-grigoreIGIoana Barac Grigore✓
un poem reusit, incrancenat, dar suspendat in constatare, nu insistent in hotarare. tocmai de aceea ma mira titlul si finalul.
de acord cu Irina si Andreea, in acelasi mod, absolut pozitiv.

felicitari
0
@ioana-negoescuINioana negoescu✓
Andreea, Irina, ce sa mai pot spune...desigur ma onoreaza comparatia si aprecierile voastre. Va multumesc!

Dediudanut(sau sa-ti spun alfred-emanuel?), sincer, nu ti-o iau in nume de rau, cum te-ai putut gandi la asa ceva? Ma bucur ca esti printre cei care ma citesc si ma comenteaza; multumesc si te mai astept.

Ioana, ce surpriza!...ce onoare!...si da, asa e titlul si finalul forteaza continutul; ma bucur ca ai observat; iti multumesc mult! Te citesc cu mult interes, chiar daca nu zic...:)
0