r m n

în realitate, nici nu contează decât ceea ce percepem ca real, lucrurile sunt oricum întotdeauna diferite, nicio radiografie nu poate reda iubirea, moartea, pierderea, nu poate reda tumora spiritului. în realitate nu există darius pentru ela, așa cu emilia pt emil și ion pentru ioana, dar în altă realitate, există întotdeauna cineva pentru noncineva, noncineva pentru cineva, iar când se întâmplă ca realul să existe, inutilă orice radiografie. contururile celuilalt nu pot fi spuse, așa, ca o banalitate.

Ela

Da Ioana, nu exista decit pata. Restul sunt pure inventii, proiectii magnetice pe un invelis de carne.

Ela, draga mea, mereu am crezut în ceea ce spui tu, că \"există întotdeauna cineva pentru noncineva, noncineva pentru cineva\", până într-o zi când altcineva mi-a pus în față o radiografie, o imagine gri fără contururi prea clare din care trebuia să înțeleg că există o altă realitate de care nu mă pot ascunde orice aș face. celălalt era doar o tumoră a sufletului meu, dar eu nu știu ce mai eram.

pata e nu numai o demascare ci și o provocare a unei realități de suflet să iasă în prim-plan...

Din pacate astazi tehnologia constata, este mai putin induratoare in aprecieri si fals ajutatoare, din partea ei ,nici mila nici ajutor! Ca o apreciere din varful buzelor.Poezie de om responsabil, sensibil si consolator!

Emil, nu mai știu ce e pură invenție. de fapt știu, dar aș prefera să nu. mulțumesc.

Florin, pata e doar o urmă a realității. și e gri. mulțumesc.

Vasile îți mulțumesc pentru citire și comentariu. te mai aștept.

îmi place moartea văzută ca o pată, are ceva dintr-un abandon firesc al lucrurilor, mai ales când realitatea nu este ce credem că este și nimic nu are rostul său înjumătățit.
în rest trăim doar imagini prelungite ale minții.

dacă ai ști de câte ori moartea începe cu o pată și ce greu înțeleg eu că aceea e realitatea și nimic altceva. în rest mă joc cu mintea mea. e destul de periculos. cine mai are nevoie de certitudini? eu nu.