silentium

m-am închis în acest ospiciu ca să nu înnebunesc cu nebunia de-afară. dimineața sunt în siguranță sub privirea lui gyuri. cred că a orbit ieri în timp ce trecea o vizitatoare cu rochia ei albastră vaporizându-i privirea. era să se arunce în ea ca într-un cer foarte senin. dar când ea a strigat surprinsă el a orbit. cânt foarte încet. nimeni nu mă aude. am în grijă surzenia lor. nu vreau să-i trezesc. nici pe mine nu vreau să mă trezesc. așa nu mă doare nimic la palpare. plămânii mei nu au murmur. respirația mea e o tăcere absolută, doctore. nimic de speriat. doar acest silentium care se întinde până la poartă.