cântec pentru i.

noaptea i. rămâne spartă lângă bărbatul ei de mult nu-i mai tresare în somn de mult nu-i mai atinge trupul fibros printre coapsele ei curge râul negru ea se pregătește pentru încă o zi când va fi transparentă va găti va spăla va întinde rufele pe sfoară își va lua bărbatul în brațe și-l va purta ca pe o bucată de lemn. până seara târziu i. va iubi în locul lui va scrie un poem foarte trist în locul lui. doar pentru i. aș compune un cântec înalt i-aș atinge sufletul cu nemurirea lui armonioasă ar fi o poveste simplă din care ea ar ieși albă ca un crin împlinind toate imaculările aș purta pentru o vreme durerea ei în durerea mea apoi ea ar naște întregul niciodată i. nu ar mai fi transparentă s-ar aprinde ca o torță în bezna grea a tăcerii depline.