Mediu
mi-am lăsat ochiul în burta balenei. nu-mi trebuie văzul întreg. nu-mi trebuie nebunia întreagă. mă împleticesc opacă pe străzile orbilor. pisicile se împerechează cu un zgomot care mă înfioară. îmi doresc să se termine mai repede. mi-e teamă că s-ar putea trezi ceva neașteptat și groaznic în mine.
îmi ghicesc singură în palmă. liniile vieții se întretaie ca niște orizonturi pe care le-am văzut în poze. toate sunt negre pe fond violet. doar că aici lumina pică din mine. și eu nu mai pot. nu mai pot. las necunoscutul palid să mă îmbrățișeze ca un mort.
de fiecare dată apare câte un erou care plânge. îl iau în brațe. el se ascute ca o lamă și mă taie în două, în patru, mă divizează fără jenă multiplicându-mă în identități fecundabile. îmi mănâncă spiritul cu vârful briceagului scoate din mine esența. o scoate din mine pe cea mai frumoasă femeie din lume și o înghite.
054.187
0
AG
