Mediu
mi-am lăsat ochiul în burta balenei. nu-mi trebuie văzul întreg. nu-mi trebuie nebunia întreagă. mă împleticesc opacă pe străzile orbilor. pisicile se împerechează cu un zgomot care mă înfioară. îmi doresc să se termine mai repede. mi-e teamă că s-ar putea trezi ceva neașteptat și groaznic în mine.
îmi ghicesc singură în palmă. liniile vieții se întretaie ca niște orizonturi pe care le-am văzut în poze. toate sunt negre pe fond violet. doar că aici lumina pică din mine. și eu nu mai pot. nu mai pot. las necunoscutul palid să mă îmbrățișeze ca un mort.
de fiecare dată apare câte un erou care plânge. îl iau în brațe. el se ascute ca o lamă și mă taie în două, în patru, mă divizează fără jenă multiplicându-mă în identități fecundabile. îmi mănâncă spiritul cu vârful briceagului scoate din mine esența. o scoate din mine pe cea mai frumoasă femeie din lume și o înghite.
054.208
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “ochiul din burta balenei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/227616/ochiul-din-burta-baleneiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AGAGAdriana Giurcă✓Eu cred ca tu ai facut un brand din lighioana asta. De cate ori te citesc aprind in gand o stea in numele tau.
0
INAdriana, mă bucur că ești cititor fidel chiar și la ora aceasta. \"lighioana\" e titlul jurnalului meu de acum. e mai mult un loc în care îmi țin gândurile. mulțumesc de trecere.
0
IGDistincție acordată
Aici întâi titlul este cuceritor, \"lighioana\" promite o lectură cu tăișuri și ascunzișuri, cu multă sinceritate de rit vechi.
Iar fragmentul acesta ne aruncă într-un labirint coșmaresc, iar din zbaterea haotică într-un spațiu închis se poate ieși numai printr-un transfer alimentar într-un alt spațiu al înghițirii: gura. Și-mi amintesc gura imensă și înfricoșată a lui Cronos. Și de partea ceastălaltă un trup ca un miez dulce de fruct. Schimb de regnuri:
\"de fiecare dată apare câte un erou care plânge. îl iau în brațe. el se ascute ca o lamă și mă taie în două, în patru, mă divizează fără jenă multiplicându-mă în identități fecundabile. îmi mănâncă spiritul cu vârful briceagului scoate din mine esența. o scoate din mine pe cea mai frumoasă femeie din lume și o înghite. \"
Pentru lucrătura ta ardentă și susținută pe care o observ de ceva vreme , pentru sinceritatea dramatică a discursului trimit o steluță la tine.
Iar fragmentul acesta ne aruncă într-un labirint coșmaresc, iar din zbaterea haotică într-un spațiu închis se poate ieși numai printr-un transfer alimentar într-un alt spațiu al înghițirii: gura. Și-mi amintesc gura imensă și înfricoșată a lui Cronos. Și de partea ceastălaltă un trup ca un miez dulce de fruct. Schimb de regnuri:
\"de fiecare dată apare câte un erou care plânge. îl iau în brațe. el se ascute ca o lamă și mă taie în două, în patru, mă divizează fără jenă multiplicându-mă în identități fecundabile. îmi mănâncă spiritul cu vârful briceagului scoate din mine esența. o scoate din mine pe cea mai frumoasă femeie din lume și o înghite. \"
Pentru lucrătura ta ardentă și susținută pe care o observ de ceva vreme , pentru sinceritatea dramatică a discursului trimit o steluță la tine.
0
INIoana, îți mulțumesc mult pentru apreciere. trebuie să recunosc că aici am fost și puțin Iona și mă bucur că ai sesizat acel labirint angoasant din burta destinului, perpetua mistuire a identității. în final eu sunt femeia care naște în ultima burtă...
0
DMcum sa dai stea cand se pastiseaza M.S.
of, cultura poetica... mai mai
of, cultura poetica... mai mai
0