frig

frigul sunt eu sau mi-e în sine, în toate cotloanele, în orice respirație, în interstiții, în fibre de trup, în linii de suflet. simt frigul acesta Ioana, ca pe un mine însumi prea bine așezat ca să mai plece curând. e un pol nord nedezghețat, sau e un frig din alte cruci.
simt la fel. nu am putut să fiu caldul.

ela

daca frigul iti tine locul, tu unde esti? come back, life is good . aici am facut cunostinta, dupa ceva timp, cu tristetea care sta ochi in ochi cu tragedia.
pe curand,

Ela, cred că e trist dacă rezonezi cu acest text. îți dai seama ce semnificații are, mai bine decât oricine altcineva...

Costin, chiar asta e problema, eu nu mai sunt...

sîntem mai mulți cei care ne putem alinia, mai temporar sau mai permanent după putință la acest soi de frig. dacă te ajută cu ceva, ți-aș aminti că frigul poate fi privit și ca fiind pozitiv, un soi de sistem de auto-protecție cu declanșare automată, de conservare pînă la următoarea explozie solară. totul curge, nimic nu e imuabil, reluăm de la primul pas. dacă nu putem face altcum, hai să savurăm frigul pînă cînd vor pocni din nou mugurii. dacă noi ne pierdem încrederea , există totuși undeva, cineva care crede și pentru noi.

cu bine,

Și totuși ești atât de caldă acolo, în miezul ființei tale. Singurul necaz este că, pentru moment, te-ai învelit cu haina de gheață. Sentiment de pustiu sau de pustiire.Frigul pasager sper că va trece prin locul tău.E doar o nevoie de conservare?

Gabriela, îmi amintesc că există și acel \"frig pozitiv\" cum spui tu. îți mulțumesc pentru căldura din cuvintele tale.

AnMar, ai dreptate. am intrat să te citesc. Doamne! ai dreptate! e doar un pustiu trecător. îți mulțumesc!

Se impuneau niște virgule:Frigul, pasager sper, că va trece prin locul tău fără să lase urme prea adânci.Cu drag!