zoo

aproape voluntar prizonieratul
poate dacă am ști că e ceva DINCOLO,
Ioana,
am săpa cu ghearele poftei de viață
o galerie
să vedem și noi lumina
să ne sălbăticim
să ne trezim că privim noi cu teamă
alte exponate

curajul stă însă prins în corzi
iar hrana sosește la oră fixă

nimic mai dureros decât să rămâi fără povara instinctului

prietenesc,

Acolo e ca aici.
Adica in prelungire e ca in prescurtare.
E suficient sa fii liber.
drag,
mihai

\"semănăm cu umbra jalnică a unei păduri de ciment\"
Imi place mult comparatia aceasta facuta superficialitatii.
\"urlăm degeaba nu există ieșire\"
Iesirea e in noi [suna banal, stiu, dar de obicei nu ne dam seama cand iesim si cand intram]. Nu inteleg cum tristetea sufoca in somn. Tristetea aprinde, vorbeste, trezeste omul din noi si-l aduce in momente de mila pentru acea padure de ciment de mai sus.
\"mușcăm din teamă ca dintr-o paine mucegaita \"
\"cei cărora le e tot mai frică de noi.\"
Pana la urma cui ii e frica de cine..? Spune-mi ca nu tie de evadare :)
Destul de confuza. E a doua poezie ce exprima dependenta pe ziua de azi. Ma simt mai prizonier ca niciodata :)
Numai bine

sunt captiv ca un berbec tembel in tarcul de la stana asteptand disperat de frica sa vina lupii tai de la gradina zoologica. noaptea din padurea de ciment de langa stana se ridica un obiect rotund ca mamaliga ciobanului nostru, cred ca e luna plina. behai degeaba, vreau sa plec dar, desi poarta e deschisa, nesuferitul de cioban a activat gardul electric. ma sufoc in somn din cauza nalucii ucigase h2n5, daca se ia si la oi? ma dor dintii de la painea mucegaita pe care mi-a aruncat-o ciobanul cand a plecat la culcare. cui i-e frica de mine?

se pare că am scris un fel de fabulă aici...
poate vin și cu niște ghicitori. vă mai aștept cu drag,
ioana.