doar istorie

iarasi un frumos poem plin. si sub impresia lui voi scrie ceva aici. si iarta daca nu-i la text in modul cel mai direct, mi-am distrus mecanismele, textul aduce cu sine o stare.
caci istoria se repeta, si in aceasta pasire pe loc infinita este orice dorinta si implinirea ei infinita, este un gand acum, pacat ca traim atat de putin, sau poate mult prea mult, sa vedem daca totusi... daca totusi se termina undeva. ieri ma plimbam in subterana, in cerc, si cu fiecare cerc implinit intelegeam ca nu mai doresc sa ies la suprafata, pe cand toti ceilalti erau in trecere, ce am simtit eu, un fel de liniste ce se condensa. daca inauntru este intuneric, si afara intuneric, trebuie sa te simti implinit? Pana la urma totul este iluzie

Uite, am stat și m-am gândit deseori ce anume face un text mai credibil decât altul, mai adevărat, mai aproape de cel care-l asumă, citindu-l. Și mărturisesc sincer că nu am reușit să-mi dau un răspuns. De pildă, acesta, care e scris, evident, de o mână antrenată, ce știe să folosească mici șmecherii lirice care să șocheze un pic,- nu prea tare, ca să nu ivească suspiciuni! - să șocheze, deci, lectorul, să-i dea un click de atenționare, apoi să-l ducă încet-încet spre interiorul lui, ademenindu-l. Dacă ar fi să-l iau pe bucăți și să pierd din vedere ansamblul, l-aș putea desființa (așa cum, cu ceva forță parodică poți desființa orice text, e bineștiut...). Dar dacă ceva mă oprește să fac o astfel de măgărie, trebuie să mă întreb ce anume îmi impune acest lucru, în ce anume stă forța lui?... De ce poate fi, totuși, tocat mărunțel, pe bucățele, și de ce, luând distanță ca în fața unui tablou, el apare dintr-odată în altă lumină. Repet, nu știu. M-am depărtat și mi-a dispărut subit cheful de preparat tăiței... textul mi-a impus respect. Și satisfacție estetică. Iată, că după ce am cam stat vreme îndelungă și am tot măsurat pre-textele alea în lung și-n lat, îndrăznesc să spun aci: bine ai revenit, Ioană, în poezie!

Andrei, acesta nu este un poem, este un gând. eram atât de nemulțumită de acest text încât, dacă nu treceai tu pe-aici, îl ștergeam. e un personal foarte personal. e aproape un sms că mesajul e scurt și fără pretenții. aici se spune că faptele se petrec într-o ilogică înșiruire pe care o putem doar constata. important e să nu ne pierdem chiar toate reperele interioare.

\"daca inauntru este intuneric, si afara intuneric, trebuie sa te simti implinit?\"
Nu, nu cred. singurul remediu împotriva întunericului este...

Ioane, îmi faci o mare bucurie că treci pe la mine. azi e duminică și sărbătorile sunt atât de pașnice. în ceea ce privește forfecarea textelor se poate orice. ideea e să o faci cu plăcere. eu nu mă supăr dacă sunt forfecată, dimpotrivă. textele postate aici nu mai sunt ale mele. unele sunt simple mesaje, altele sunt borne pentru memorie. stau și ele în drum ca pietrele... te mai aștept cu drag,
ioana.