Ioana Florea

ar fi fost f bine daca daniela sontica s-ar fi gandit sa scrie mai mult de 2 randuri la acordarea de stea, s-ar evita astfel unele comentarii malitioase.

dar, textul lui dany este bun, este loc de mai bine intotdeauna. un poem in care in mod gradat te invaluie in farmecele sale.
inceputul marcheaza profund trecerea spre o maturitate (poetica as spune eu), penetrand printr-o viziune superba timpul care trece iremediabil lasandu-si amprenta, este nostalgia unei vieti traite intr-o alta realitate, cea a romanelor la trista realitate care deprima. Boala, care este suferinta sufleteasca a poetului, il impinge la reflexie, nimic nu il mai bucura, nici macar viata care bate in venele iubitei, ea trecand in plan secund.
Furia ce pe care i-o provoaca durerea unei lumi care il aduna incet intre scanduri se rasfrange in ultima strofa, adunandu-si puterile a pentru a arata acesteia ca mintea lui patrunde peste toate si peste toti. poezia serveste scopului suprem de a te elibera de povara unei lumi care nu se potriveste cu sine.
ironia din final lasa loc de mai mult, o meditatie a spiritului asupra valorilor unei lumi imperfecte si superficiale, pentru care sentimentul sincer a disparut in favoarea unor lucruri lipsiste de substanta. Poetul loveste puternic in convingerile unei societati de ipocriti in care fiecare isi poarta masca.

P.S:Te regasesc mai matur ca niciodata dragul meu dany. Nu as fi crezut asa ceva de la tine, ma uimesti, ai un drum bun inainte. Daca nu as fi stiut cine esti nu as fi spus ca ai varsta pe care o ai, dar nu asta conteaza, ci felul in care gandesti!
sincere felicitari!

minunata poezia aceasta scrisa de villon.. \"unde sunt zapezile de altadata_\", reluand tema \'\' ubi sunt?\'\', brodata de bernardo marliacense, un calugar benedictin din sec al XII-lea.
felicitari pt inspiratia de a pune acest text in biblioteca virtuala, merita cu adevarat!!

bune primele doua strofe, o usoara modificare la al treilea si e bine. ba chiar ai mai putea adeuga cateva versuri sa fie mai consistenta.

foarte ciudat este ca dupa ce postasem eu, imi raspunsese la comentariu, oprise sirul discutiilor si acum s-au reluat. foarte tare!
si acum ii voi spune domnisoarei sau doamnei ceea ce am vrut atunci sa o fac, adica, dumneaei nu cunoaste viata mea personala ca sa afirme ca eu nu stiu ce este aceea iubire. asa ca intre pasari, fie vorba, s-ar mai putea lucra la poezie, imi mentin parerea unui text slab. este parerea mea personala, am dreptul la ea si prin urmare il si exercit.

si sa stii ca mi-a placut textuletul acela scurt. si dupa cum am spus in primul comentariu si repet: vs 3 si 4 sunt cele mai bune, acolo se poate umbla si face un poem bun. nimeni nu vrea raul nimanui, aici este si critica si laudele pe merit. daca as vedea ceva sa imi place realmente fii sigura ca la modul cel mai obiectiv as comenta. nu mi s-a reprosat niciodata cum ca nu am avut comentarii pertinente.

Snowdon Ella.

te-ai pierdut in cuvinte si esenta lor. imi amintesc ca a mai spus cineva ca te-ai axat prea mult pe forma, asa este, forma nu trebui sa primeze in fata continutului. te-ai marginit doar la a spune fara ca cel care citeste sa simta fiorul in inima.

si inca ceva, observ ca ai nenumarate comentarii scurte , unele cate 3 unul dupa altul si in care nu spui mai nimic. pt ce o faci? pt a ajunge la fierbinti sau de ce anume? asta stii numai tu, nu ma intereseaza raspunsul prin care sa justifici ceva anume. doar atat, intrebarea.
sa ma uit sa vad unde e incadrat.. ahh, da la poezie! poezia e mai mult decat atat!
sa auzim de bine!

bine bine, drepate sau nu in privinta titlului, vorbeam foarte pe larg de poezie si spuneam ca e slaba si e bun indemul lui mircea, trebuia facut dinainte.
m-ai bagat in ceata acum.. ori e vorba despre un pui de om(foarte greu de dedus din poezis si mai mult din poza!!) ori despre un pui de pasare. ah! si nici nu e DOAR un pui de pasare ci... DOUA. asa reiese din poza. si tot din poza, nici unul nu e pui.
eu nu am venit sa il suplinesc pe andrei ruse, nu sunt purtator de cuvant, si doar am subliniat faptul ca am si adus argumente. ii voi da dreptate lui enaquis pt ca are in privinta poeziei.
daca e o poezie copilareasca asa cum spui tu, cum va intelege un copil ce e aceea pecetuliala?! (intrebare de baraj)
deci daca vrem ceata venim la tine...

draga mea adela, cand mai postezi poezii ar fi frumos sa fii atenta la titlul ales.. acesta exista la o alta poezie, la altcineva... dar oricum continutul nu seamana nici pe departe.

strofele 3 si 4 sunt cele care mai ridica putin poemul tau care este realmente slab, la gradul de slabut. o poezie defragmentata si pline de lucruri comune si o incercare zadarnica de a o nota originala si autentica.

\"îmi amintești
anume
un pui de pasăre\". cred ca asta o spune foarte incantat copilul mic din parc cand nu poate sa isi aminteasca numele unei pasari... si atunci ce facem aici?
ma intreb unde este poeticul la tine, doar cateva cuvinte ornamentale si atat.

andrei R. nu a venit cu argumente insa cred ca am venit eu cu suficiente...
poate altadata va face ceva deosebit puiul, sau poate chiar tu...

la o mai buna citire!

mi-a palcut foarte mult subtitlul ales de tine, mi se pare ca am mai auzit la cineva ceva asemanator si mi-a placut foarte mult, pt ca dragostea se simte si se arata...
de asemeni si felul in care ai abordat acest subiect imi e pe plac; caci dragostea este un subiect delicat cu multe necunoscute. ai atins foarte bine anumite puncte si surprins dragostea pe care o simt poetii si pespectiva unor poeti comtemporani, falsi profeti ai iubiri, pt care acest unic sentiment a devenit un bun pretext pt a scrie.

felicitari pt eseul tau, chiar mi-a placut!

nice... imi palce cum ai scris poezia, insa poate este cam prea incarcata cu metafore... insa resuesti sa trezesti acel ceva in cititor..

ionella

andreea, elian(dana), si mircea, va multumesc pt minunatele voastre cuvinte. sunt fericita, mi-ati adus mii de zambete si inima bate tare-tare.
nu stiu ce s amai spun.. cu mutl mult drag,
ionella

maria, draga mea, iti multumesc din suflet pt acest poem, il voi purta in inima toata viata. curg lacrimi, dar de fericire din ochii mei. si ochii mei sunt caprui cu nuante de verde, intr-adevar, ochi nedefiniti! o surpriza frumoasa din partea voastra...
mahmoud, multumesc de urare...

si inca odata va spun ca ati adus inca un strop de fericire...
ionella

dragii mei va multumesc pt toate cuvintele voastre , ati adus un strop de fericire intr-o lume atat de trista... acum, azi, nu mai incap prin urechi de ac, dar sper sa ma mai primiti in inimile voastre, sa plangem, sa radem... acolo sper sa mai am loc...

cu drag pt voi toti,
ionella.

cum te poate durea putreziciunea propriului tau trup? presupun ca in calitate de spirit. putrezirea presupune necrozarea tesuturilor, si nu cred ca mai potzi simti ceva atunci.... in rest un poem interesant, si ninge si s amai ninga...

\"dacă eram de capul meu prin univers
și mă rostogoleam\" - nush ce as fi facut, dar probabil nu mi-as fi vrut numele de vladimir, mai ales ca il tii tu captiv in opera dumitale. ce sa mai, mai bine desertu sahara, cald si bine...

Simt urme de pași prin nisipul din clepsidra , un vers care mie personal imi aplce f mult, ai mai progresat de la ultimele poezii sa vedem ce iti mai nascoceste inima.

daca asa a fost scris, ea nu mai are nimic de facut decat sa se conformeze unui destin ciudat, repetitiv dupa 2000 si ceva de ani.
data viitoare o voi anunta sa nu mai foloseasca diazepam;)

In pământ.. pune î.

interesanta poezia ta, poate suna plat, dar nu este asa. cred intr-adevar ca ai merita un nivel mai mare decat cel pe care il ai in prezent. sunt de acord cu dan carlea, insa intr-o privinta nu, marirea la 50 ar fi foate bine venita si asteptat inca putin timp pana la un nivel mai mare. trebuie sa trecem prin etape fara sa le depasim crezand ca asta ne face bine.
nu.dany, acesta este un drum initiatic, al umiliteleor, esecurilor, victoriile si mereu trebuie sa fii cu fruntea sus. or fi multe lucruri de aratat pe acest site cu degetul, dar aici este o lectie de viata, care trebuie invatata desi crezi ca o stii. asta e drumul invingatorilor si drumul cu spini ne taraste in durere, dar mereu catre tinta noastra.
asta spune si poezia ta. nu? sa acceptam drumul zambind si de o fi sa murim sa o facem zambind. poate la prima privire ai sa consideri ca sunt rea. nu dany, e un drum pe care trebuie sa mergi, fara sa sari peste balti ci sa le treci cu sarg, asta este calea, o cale fara de intoarcere...

cred ca m-am lungit cam mult, dar simteam ca trebuie sa stii asta, chiar daca tu crezi ca stii totul. esti un adolescent care e pe urma Legendei sale Pesronale, asa cum spunea coelho in alchimistul.

succes!

lipsesc diacritice, in rest un text bunicel.
plictiseala ma ninge albastru.. imi maintesc de ceva, nu as putea spune ce...

andrei, sunt intru totul de acord cu tine. il urmaresc de ceva vreme si este total impotriva cizelarii poeziei. dar nu intelege ca nu este vorba si de slefuirea sentimentului. poeti scrie frumos, evitand cliseele si fara sa fie lezat sentimentul, si eu scriu poezii gandindu-ma la un pasaj nimunat dintr-o cartea, la iubit, la luna stele si toate cele, dar trebuie cizelat, si sentimentul sa stii ca ramane acelasi.