Poezie
Perpetuum mobile
1 min lectură·
Mediu
Perpetuum mobile
Tot trupul mi-e putred, tot trupul mă doare,
Doar pipăi cu mâna prin alba ninsoare,
Golașă, neștiința prin fulgi mi se zbate,
Căci ninge pe lume cu albe păcate –
Nu-i chip să acopar cu mine, o lume,
Și ninge, și ninge, cu nume, cu nume,
Cu fulgi repetând, în ninsori disperate
Aceleași vieți, cu aceleași păcate –
Și ninge, și ninge, și nu poți opri
O clipă, măcar, jocul lor de copii,
Doar simt că-n ninsoare, stă viața să cadă,
O viață ratată, de om de zăpadă –
Și ninge, și ninge, cu oameni, cu vieți,
Păcatele albe fac munți de nămeți,
Și iarnă nu este - doar fulgi de păcate,
Atât de curate , ningând peste toate -
022.769
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jianu Liviu-Florian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Jianu Liviu-Florian. “Perpetuum mobile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/230784/perpetuum-mobileComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IFIFIoana Florea✓cum te poate durea putreziciunea propriului tau trup? presupun ca in calitate de spirit. putrezirea presupune necrozarea tesuturilor, si nu cred ca mai potzi simti ceva atunci.... in rest un poem interesant, si ninge si s amai ninga...
0
VMPoezia este frumoasa dar cu stangacii. Recomand poetului sa citeasca un poem scris de Miron Manega, care este transpus in acest site Povestea zapezii.
0