Cineva drag
și mâine dimineață o să moară cineva cineva drag căruia i se va dezlipi pielea și oasele și carnea i se vor face pulbere și mâine seară o să rămână cineva cineva drag spânzurat între
IFIoana FloreaFemeie moartă
dimineață o femeie moartă își odihnea oasele pe pragul meu pustiu și mă întrebam cum de nu i-am auzit respirația hârșâită când i se învinețeau buzele cum de nu i-am simțit mirosul de
IFIoana FloreaStare
de fiecare dată când îți apropii fața de geam singurul obstacol care separă picăturile de ploaie de pielea ta e un ochi de sticlă și ai putea crede că asta înseamnă totul dacă ușa nu s-ar lipi
IFIoana FloreaDespărțire
vei pleca și odată cu tine toată lumina toate ploile și toate zâmbetele cearșafurile încă îmi zgârie pielea și trebuie să o spui: niciodată nu m-ai iubit mai mult! niciodată nu vei putea
IFIoana FloreaApe moarte
ușa se deschide întâi un scârțâit prelung ca-ntr-o inimă adormită și apoi întunericul mi s-au întipărit în minte mâinile tale- căutau ceva nedeslușit ceva din mine ceva numai de tine
IFIoana FloreaÎntâmplări
în colțul camerei se îngrămădesc voci întâi ca un suspin apoi din ce în ce mai limpede de parcă lumea întreaga ar trece prin urechile unui ac o pasare albă împinsă în geam se-năbușă de sânge
IFIoana FloreaDoar în tine
fetișcana care îți aduce ziarele la 8 fix dimineața nu știe nimic despre tine nu știe că tu aștepți moartea în altă zi doar vântul mai închide obloanele întunecate ale
IFIoana FloreaAripa stângă, aripa dreaptă și trupul
întâi ți-ai atârnat aripa stângă apoi aripa dreaptă și trupul ți l-ai culcat pe prag și numai eu știu că trăiești doar în mine tu și omul l-am auzit plângând mereu pe umărul tău cu
IFIoana Floreaprea cald să mai oftezi
e cald mergi pe trotuare și simți cum îți învăluie căldura din asfalt picioarele îți atinge genunchii și moare ai senzația că aceste gropi nu se mai termină și că e singura zi din București
IFIoana FloreaUltima strigare
vei ieși pe ușa din dos unde se închide coridorul urma de pași lăsată de tine se va adânci acest glas ce nu vrea să se stingă până nu-l vei auzi trebuie să știi că oamenii îți fură viața în
IFIoana FloreaMama
//hai să îl legăm pe Dumnezeu de picioare să mințim așa cum numai noi știm și apoi să râdem// mama m-a învățat să nu râd de străini că nu este frumos dar când ești mic nu mai contează îmi
IFIoana FloreaCamera mea fără tine
camera mea nu are ferestre doar uși prin care mai intră din când în când lumina în camera mea nu sunt flori doar petalele unor gânduri căzute împrăștiate zăcând pe o podea fără
IFIoana FloreaFantoma mea
Știi Mereu plângeam când era dimineață Poate pentru că începea o nouă zi Poate pentru că eram prea mică Să înteleg cum se învârte lumea În jurul unui punct Și atunci o fantomă rătăcită Mi
IFIoana FloreaUmbra
Picăturile de ploaie cad pe mâna ta Îți ridici capul Ca dintr-un vis din care abia te-ai trezit Nici nu te-ai văzut bine la capătul străzii Cu părul vâlvoi Că umbra ți-a și ieșit în
IFIoana Floreaorașul.ro
cuvintele sunt sălbatice aduceri-aminte ale mărului orașul e o cutie deschisă spre cer fără urmă de tine doar uitarea ce-și întinde condensată zâmbetul
IFIoana FloreaAna M
Ana interior de semne îmbrățișează pământul din inerție în fiecare dimineață recunoaștem pământul în picăturile de ploaie decorul aceleiași iubiri de oase ... pesemne că femeia e un mag cu
IFIoana FloreaAlb-Negru
mișcări spre exterior același eu care mă sugrumă neîncetat un râs ce vine din tine spre mine ca o a doua moarte ai putea de fiecare dată să-ți îngropi în pământ fața arsă să-ți tragi giulgiul
IFIoana FloreaLucruri flămânde
lucruri flămânde rup din mine fâșii de mătase de jur-împrejur sunt o idee de fantomă (e greu până închideți ochii) este doisprezece fără nimic -bec aprins- umbre înfipte în pereți
IFIoana FloreaAdam si Eva
Copacul e un braț abrupt Spânzurat de cer În prăpastia întunericului Ea este Eva Eva se deschide din Adam Ca plânsul unei ape descompuse In atomii primordiali ai fericirii Liniștea se
IFIoana FloreaUltima stare
cuvântul și dincolo de cuvânt zace uitarea o apropiere discontinuă de cealaltă parte a materiei neliniștea sculptează-n aer diforme siluete depărtări ce iau forma visului o posibilă ultimă
IFIoana FloreaPoză de grup
cercul își deschide pântecul lumina țâșnind în vidul ghemuit la picioarele Ariadnei la fiecare colț mă pândește aceeași doamnă rece agățată de gleznele mele profesia de muritor cu aripile
IFIoana FloreaNegru
fiecare dimineață este o alergare între a fi sau a nu fi când toate apele au culoarea înecului într-o cameră fără umbre doar gânduri metalice se întretaie cu vibrări de negru îmi ating
IFIoana FloreaPantofi roșii de damă
orbesc zilele cu o noapte pe sârmă morțile se întind speriate așteaptă nemurirea să le usuce rădăcinile și încă o apă vie scursă printre patimi femeia închisă într-o lume fără voci este un
IFIoana FloreaAna
amintirile film de scurt metraj cu final incert balansat între două iluzii de înger și cealaltă față a materiei îmbrăcând fantome pe Ana am întâlnit-o în orașul trist mergând încet printre
IFIoana Florea