Adam si Eva

Maluri abrupte-stele-n cădere lucind peste prăpăstii.
cu drag

multzam de trecere, scurta, dar plina de drag. dor de tine.

queen

Un text de o simbolistica primordiala, as putea spune, in care \"scena\" se petrece in alte dimensiuni. \"copacul e un brat abrupt spanzurat de cer\" este axa lumi, acea axis mundi care acopera si descopera, pe care se poate urca si cobori. Se poate urca fie in inaltimi luminoase si de nedescris, fie in prapastia intunericului. Or aici, prapastia intunericului e vidul, de unde nu stii cum se paote iesi.
Planul doi al poemei ne infatiseaza o ea. Eva. Prima femeie. Deschisa din Adam, dar nu oricum si nu usor, ci \"ca plansul unei ape descompuse\' acea apa careia inca nu i s-a stabilit cursul, nu i s-a modificat albiile. O apa descompusa de atomii primordiali ai fericirii. Odata ce apa curge inspre fericire, linistea, ca si Eva se scurg. In directii diferite. Eva apare si dispare, este si nu este. Scurgerea ei e ca o trecere a timpului, o simti dar nu o vezi.
Adam e verde, cum ar putea fi altfel? Verdele, simbolul sperantei, al renasterii, al innoirii. Elixirul ce-i scapa printre radacini e de origine bazica, de piatra. A stat prea mult inchis in piatra, lithogeneza nefiind posibila, insa simtindu-si afinitatea cu piatra, Adam deci, spuneam e dezechilibrat ca o balanta. Fara Eva , fara coasta lui, el nu se poate regasi, nu se poate intelege, nu se poate echilibra. De aici si devorarea lui. Ar dori sa adoarma iar, inainte de a-i fi extrasa coasta zamislitoare de catre creator, pentru a (se) visa fara margini. Unde? in acel taram primordial in care era el stapan peste ceva ce nu cunostea.
Un text plin de simbolistica culta, care e pretabil de multe alte interpretari.

multzumesc bogdane de vizita si de o interpretare , personalizata desiogur, dar nu departe de adevar a poeziei mele. ma bucur k ti-a placut ceea ce am scris si te mai astept si pe tine k si pe toti ceilalti ca o cafea cu iz de poezie...

queen