Mama

textul mi se pare că ratează pencă împletește tonul matur cu naivitatea asumată într-o manieră nepotrivită. cred că textul ar fi rămas în picioare fără primele trei și ultimele două versuri.

oricum, dat fiind că te urmăresc ceva vreme, văd progrese mari.

un autor ok!

sd

te urmăresc DE ceva vreme...
și, ca să fiu politically correct: o autoare ok!

sd

caută textele lui hose pablo despre mamă. sînt ok.

sd

sorin, am incercat sa evoc amintirea acelor vremuri in care mama era langa mine. primele si ultimile strofe reprezinta intr-un fel maturitatea mea de acum, dorinta de copilarie, pe cand celelalte versuri dulcea amintire a clipelor fericite. probabil ca textul rateaza multe, dar sigur nu a ratat ce simt eu.

cu multa drag..
ella

ps. o sa caut sa citesc ceea ce mi-ai recomandat.

Ioana Florea, pentru mine strofa a patra este poezie.
cu respect

uite
asta îmi place
e o poezie reușită
și știi de ce?
pentru că ești naturală
pentru că ești sinceră

se vede asta


am remarcat strofa a 3-a și ultimul vers
eu zic să încerci să scrii tot așa
să renunți la prețiozități
știi la ce mă refer

djamal, multzam de trecere,

laura, o trecere fara incidente. eu ce sa iti spun. in fiecare poezie sunt naturala, plang efetiv pe hartie.. sincera sunt mereu, nu am nevoie sa inventez stari, vin ele la mine si ma leaga.. eu ma dezleg incet prin poezie.

fiecare zi este un nou inceput, sper ca aceasta zi sa fie un alt fel de inceput...

cu mult drag ca intotdeauna
ella

ultimei strofe mi-a atras atentia.

Ioana, imi place aici un fel de cautare dincolo de ceea ce e uzitat si acceptat (prima strofa), impletita paradoxal cu imaginea \"arhetipala\", ocrotitoare, de siguranta maxima, a impletitului ritualic de fundite in par si a sarutului neconditionarii materne a strofei a treia . Faptul ca prima strofa nu trebuie vazuta in lumina incalcarii legii, ci a depasirii ei il semnaleaza foarte limpede strofa a doua, un adevarat liant intre prima si a treia strofa. Mama ne invata ce nu e frumos, ca nu e frumos sa radem de cineva, nici macar/cu atat mai mult de Dumnezeu, dar \"cand esti mic\" perspectiva e alta, pentru ca te afli sub ocrotirea sarutului matern. Acolo, in poala mamei, chiar si Dumnezeu se lasa in joaca legat de picioare, fiind El insusi un copil. In umbra cad lacrimile mamei pe pamant si ele impletesc funiile jocului si ele le dezleaga, eliberand picioarele si sprijinindu-le, dar aceasta nu o vede decat poeta ajunsa adulta ce isi asuma in final tocmai aceasta esenta, pamantul, transformand-o la randul ei in pamant-de respirat, adica cer. Un poem al descendentei si al transcendentei.

bogdan, multam de trecere.

del del maria, un comentariu amplu, ai simtit poezia, a crescut in tine, ceea ce inseamna ca nu a fost inutila sclipirea. ma scuzide intarziere, dar eu nu sunt cum in tara.
pop, si te mai astept pe la mine