un sunet pe retina timpului

liniște, câtă liniște timpul a oprit preț de câteva minute în stația mea în stația pe care eu am impus-o talpa piciorului ultimului meu cuvânt îl apasă pe gât gâtul lui de timp, cu sensurile lui unice ucigătoare am prins ultimele câteva cuvinte le joc la un 6/49 absurd le învârt dar le și strivesc în același timp anagrama sufletelor lor se materializează într-o o tablă de șah caroiată în toate culorile universului vocal înmoi penița în nuanța de materie spirituală astfel obținută și desenez aceste rânduri totul, în așteptarea comentariului tău liniște, câtă liniște... încă.