anamneză

iubirea e un cliseu. imi pare rau pt tine :) aici e caterinca cu sinucideri & inutilitati altfel nu are niciun sens textul

\"simt pulsul tău întins în palma mea
cum se joacă fără să-i povestesc nimic\"
iubire neîmpărtășită, bolnavă, povestită totuși.
poemă bunicică,după mine. tragică e renunțarea de a crede, cinismul din final.
Mishu

Mihai, este parerea ta si sincer, o respect. Adica, nu ma deranjeaza sincer. Si te mai astept la mine in pagina:)

Mishule, multam de trecere si de comentariu, esti bun cu mine.
cinism in final, zici? mai, poate...tot ce se poate

multam

Daniela, crezi ca inca nu imi vine sa cred? cum am postat textul...am primit 3 comentarii plus o stea..sunt de-a dreptul impresionat..

dragii mei, va multumesc
cu drag, DAniel.

\"simt pulsul tău întins în palma mea\"
eu zic
nu trebuie să existe cuvinte
nu trebuie să spui să se spună ceva

iubirea devine clișeu
degenerează și eșuează
într-un harakiri
dacă o vorbești sau o poezești
pur și simplu se trăiește
just like that

o poezie ca cele universale ...steluta de la un om care le vede numai noaptea...bun poem...o.k.

cu poezia diazepam seara se recomanda cliesee mortuare. un text bun, plin de semnificanti

Draga Alice, ma bucur ca ti-ai facut timp sa intri si pe la mine prin pagina si mai ales cu un coment ariu atat de frumos. Multumesc foarte mult si te mai astept.

Anni, esti pentru prima data la mine pe texte cu vreun comentariu. ma bucura acest lucru si sunt fericit ca ti-a placut.

Cosmin, si tu esti pentru prima data. Multumesc mult ca ai simtit textul. Te mai astept..

va multumesc mult, m-ati fericit de dimineata.
Cu drag, DAniel.

ar fi fost f bine daca daniela sontica s-ar fi gandit sa scrie mai mult de 2 randuri la acordarea de stea, s-ar evita astfel unele comentarii malitioase.

dar, textul lui dany este bun, este loc de mai bine intotdeauna. un poem in care in mod gradat te invaluie in farmecele sale.
inceputul marcheaza profund trecerea spre o maturitate (poetica as spune eu), penetrand printr-o viziune superba timpul care trece iremediabil lasandu-si amprenta, este nostalgia unei vieti traite intr-o alta realitate, cea a romanelor la trista realitate care deprima. Boala, care este suferinta sufleteasca a poetului, il impinge la reflexie, nimic nu il mai bucura, nici macar viata care bate in venele iubitei, ea trecand in plan secund.
Furia ce pe care i-o provoaca durerea unei lumi care il aduna incet intre scanduri se rasfrange in ultima strofa, adunandu-si puterile a pentru a arata acesteia ca mintea lui patrunde peste toate si peste toti. poezia serveste scopului suprem de a te elibera de povara unei lumi care nu se potriveste cu sine.
ironia din final lasa loc de mai mult, o meditatie a spiritului asupra valorilor unei lumi imperfecte si superficiale, pentru care sentimentul sincer a disparut in favoarea unor lucruri lipsiste de substanta. Poetul loveste puternic in convingerile unei societati de ipocriti in care fiecare isi poarta masca.

P.S:Te regasesc mai matur ca niciodata dragul meu dany. Nu as fi crezut asa ceva de la tine, ma uimesti, ai un drum bun inainte. Daca nu as fi stiut cine esti nu as fi spus ca ai varsta pe care o ai, dar nu asta conteaza ci maniera in care gandesti.
sincere felicitari!

ar fi fost f bine daca daniela sontica s-ar fi gandit sa scrie mai mult de 2 randuri la acordarea de stea, s-ar evita astfel unele comentarii malitioase.

dar, textul lui dany este bun, este loc de mai bine intotdeauna. un poem in care in mod gradat te invaluie in farmecele sale.
inceputul marcheaza profund trecerea spre o maturitate (poetica as spune eu), penetrand printr-o viziune superba timpul care trece iremediabil lasandu-si amprenta, este nostalgia unei vieti traite intr-o alta realitate, cea a romanelor la trista realitate care deprima. Boala, care este suferinta sufleteasca a poetului, il impinge la reflexie, nimic nu il mai bucura, nici macar viata care bate in venele iubitei, ea trecand in plan secund.
Furia ce pe care i-o provoaca durerea unei lumi care il aduna incet intre scanduri se rasfrange in ultima strofa, adunandu-si puterile a pentru a arata acesteia ca mintea lui patrunde peste toate si peste toti. poezia serveste scopului suprem de a te elibera de povara unei lumi care nu se potriveste cu sine.
ironia din final lasa loc de mai mult, o meditatie a spiritului asupra valorilor unei lumi imperfecte si superficiale, pentru care sentimentul sincer a disparut in favoarea unor lucruri lipsiste de substanta. Poetul loveste puternic in convingerile unei societati de ipocriti in care fiecare isi poarta masca.

P.S:Te regasesc mai matur ca niciodata dragul meu dany. Nu as fi crezut asa ceva de la tine, ma uimesti, ai un drum bun inainte. Daca nu as fi stiut cine esti nu as fi spus ca ai varsta pe care o ai, dar nu asta conteaza, ci felul in care gandesti!
sincere felicitari!