nu-mi spune să tac
aș scăpa mai ușor de o gumă de mestecat în care calc pe trotuar de un găinaț de porumbel de pe parbrizul mașinii de o pată de sînge de pe gulerul cămășii decît de nenorocita asta de
DGDaniel Gherasimmersul pe bicicletă nu se uită niciodată
se spune că mersul pe bicicletă nu se uită niciodată nici măcar după ani de zile e ceva ce rămîne în memorie și se încăpățînează să rămînă acolo indiferent de ce se întîmplă cu tine oricît de
DGDaniel Gherasimun fel de poem manifest
cînd în cele din urmă îți dai seama despre ce e vorba cînd devine foarte clar cum funcționează șmecheria – că, vrei, nu vrei, nici aici nu merge fără o șmecherie totul urmează o schemă pe care,
DGDaniel GherasimNu acela e capătul
În orice caz, ajungi într-un moment în care privirea ți se întunecă și ți se pare că nu o mai poți scoate la capăt, ai impresia că ai devenit un copil cu adidașii rupți, cu genunchii plini
DGDaniel Gherasimși dacă tot veni vorba
și dacă tot veni vorba, aș zice să luăm toți care sîntem aici cîte o pasăre și să nu știu, vedeți voi de care. n-ar trebui să fie tare important. și să turnăm pe ele acuma-i acuma. ce turnăm pe
DGDaniel Gherasimdulapul neputinței
Într-o zi cum e asta îți poți dori doar să o iei la fugă din locurile pline de oameni care se uită unii la alții ca niște proști. Poți, eventual, să te retragi la umbră și să începi ca un copil
DGDaniel Gherasimtablou cu scaune scoase afară
scoate tot din camera asta, i-am spus deschide ferestrele să se facă puțin curent aprinde lumina, imediat se întunecă da, da, scoate și scaunele afară oricum, de vreo douăzeci de ani, zic nu mai
DGDaniel Gherasimcutia cu fluturi
mi-ar plăcea să scriu un poem despre oamenii care se întîlnesc la colțul străzii și se vorbesc unii pe alții. apoi își iau bicicletele rînd pe rînd desenează cercuri în jurul stîlpului în jurul
DGDaniel Gherasimdepozitul de hîrtie igienică
în cele din urmă, totul a fost așa cum am spus. copilul acela avea cîteva chei în buzunar și se plimba pe acoperiș. din cînd în cînd se ridica pe vîrfuri și înnoda liniile albe lăsate în urma lor
DGDaniel Gherasimdespre cum să ții oamenii de mînă
de fiecare dată cînd mă simt singur nu trebuie decît să fac o plimbare cu autobuzul. ținîndu-mă de bară singurătatea dispare foarte repede pentru că țin de mînă un oraș întreg.
DGDaniel Gherasimcam așa
cam așa se întîmplă cînd merg pe stradă și se face foarte dimineață. pur și simplu vreau să spun că sînt un om. care nu așteaptă nimic. sînt omul care se plimbă pe timp de ploaie. cu un fluture în
DGDaniel Gherasimpoem pentru mîine
astăzi am văzut cîteva păsări. în urma lor doar lumină. dacă le întîlnești, oprește-te din drum și privește-le. vor trece pe lîngă tine ca și cum ai fi un copil. fii liniștită, am lăsat vorbă
DGDaniel Gherasimoboseală
îți mai aduci aminte cînd totul era ca o roată imensă ne învîrteam înăuntrul ei și era amuzant te vedeam cînd cu capul în sus, cînd cu capul în jos și părea că toți oamenii intră pe rînd într-o
DGDaniel Gherasimîmi place să cred
că vom fi din ce în ce mai aproape vom tăia din cerul ăsta care stă între noi bucăți mari cît zilele cînd dintr-un capăt cînd din altul vom munci mult urcați pe niște scări care se
DGDaniel Gherasimamintire pentru altă dată
să zicem că are dreptate – o singurătate se construiește în zeci de ani. întîi stăm la fereastră, rămînem pe gînduri. oprim chipurile celor care ne trec prin minte și le așezăm rînd pe rînd ca
DGDaniel Gherasimo liniște foarte înaltă
dar vine o vreme, desigur, cînd ai să rămîi singur. și totul ți se va părea alb. sau poate vei fi ca o umbră peste gîndurile noastre. cea dintîi care a reușit să le acopere, pînă la ultimul, pe
DGDaniel Gherasimfugind desculț după vînt
sigur că nimic nu mai e la fel. ultimul cuvînt pe care voiam să-l spun s-a întors, cum au făcut și altele, din drum. e-adevărat, am mai umblat eu și altădată cu cîte un cuvînt în palme, am avut
DGDaniel Gherasimlecția de istorie
vreo trei zile după ce m-am întors acasă a fost mare plictiseală și o liniște atât de mare încât puteam auzi cum le bat inimile oamenilor care treceau prin fața ferestrelor tale mai erau niște
DGDaniel Gherasimbunica
bunica avea în curte niște pomi de-a lungul gardului de sârmă ruginită. lângă ei, multă iarbă într-o zi am luat un ciocan – nu știu, să fi avut vreo cinci ani – și am rupt o bucată mare din
DGDaniel Gherasimaș zice că e primăvară
uite cum trece timpul pe lângă noi ca un vânt prin niște frunze încă nenăscute frumoaso, ți-e vocea atât de caldă că simt deja că-ncep să-nmuguresc
DGDaniel Gherasimmai am încă timp
am o carte în care am pus câte un semn pentru fiecare cuvânt pe care l-am spus pentru fiecare zâmbet pe care i l-am arătat e o carte pe care o tot citesc din când în când și-mi spun că mai am
DGDaniel Gherasimnu. nu mai trebuie
dacă îți place să te mai oprești din când în când lângă mine azi o pagină, mâine o carte, un oraș, tot e ceva. așa o să ies dintr-o seară. sunt sigur de asta o să ies și-o să mă uit la el. apoi
DGDaniel Gherasimdrumul
apoi am deschis fereastra am stat nemișcat și m-am gândit la cuvintele pe care urma să le scriu de-acum poți sta liniștit și poți privi actorii jucându-se cu niște foi albe senzația că te-ai
DGDaniel Gherasimînălțime
în ultima vreme gândurile mele sunt numeroase. problema este că nu sunt deloc ordonate unul a plecat ieri departe altele te caută pe tine și tot așa, fiecare își găsește câte o
DGDaniel Gherasim