Poezie
oboseală
1 min lectură·
Mediu
îți mai aduci aminte cînd totul era ca o roată imensă
ne învîrteam înăuntrul ei și era amuzant
te vedeam cînd cu capul în sus, cînd cu capul în jos
și părea că toți oamenii intră pe rînd într-o scoică.
îți mai aduci aminte cînd totul era ca un dulap
în care îngrămădeam tot ce spuneai tu și apoi rîdeam
eu am văzut acolo cum putrezea timpul.
îți amintești cînd totul era ca înainte
și noaptea trecea repede
poate ar fi trebuit să mai stau acolo și să m-aștept lîngă poartă
003.316
0