barba iubitului meu

Zau daca stiu de unde le scoti, Ioana.Apropo, cine e stelaru?

Mă întreb dacă și-ar tăia barba, “păduchele gigantic” ce-ar mai face ?Dacă și-ar rade barba, ar cădea și zulufii poeziei, care se construiește în jurul acestei idei (o idee neobișnuită de altfel).

Are parfum de boierism, după război, după ciumă, după divorț tragic, după carantină, după arsenic, după hălăduială, după dracu mai știe ce...!

Păduchiul (păduchele?) are aici ba \"multe piciorușe păroase\", ba \"mii de tentacule\", ba \"mulți pui\", deci e o confuzie și o suprapunere de imagini, a ieșit haios deși trebuia să fi fost sfâșietor, oricum, intrigă. Cu stimă, eu.

boemul stelaru a reprezentat si reprezinta, inca, foarte mult pt mine. primul cenaclu literar la care am fost vreodata asa s-a numit \"Dimitrie Stelaru\". un cenaclu de provincie cu autori foarte talentati. eram un copil pe vremea aceea si participam alaturi de profesoara mea de literatura romana, doamana nicoleta baetica, minunata femeie, un adevarat model. mult ii datorez acestui om. poemul este o parafraza la unul dintre minunatele versuri ale lui stelaru. in mod sigir cineva din site a citit acel vers vreodata. nu trebuia sa iasa sfasietor, dar dragut :)

dimitrie stelaru?...hm...ciudata reintalnire, aici,pe agonia...ca si cum m-as fi nimerit cu frere villon in parcare la mall...
reverenta pentru pomenirea numelui si barbii lui nemuritoare

de stelaru ma loveam in colt la cofetarie cand fugeam de la primara sa-mi iau zahar candel. ne-am nimerit de pe aceleasi plaiuri. barba, in schimb, nu era a lui. :)
tind sa cred ca daca privim in aceeasi oglinda nu mai vedem nici barba...
nici firul din nas. necesitati de reinventare. tu inca imi placi. asta si spuneam acum... :)

era o figura de stil, noemi. fireste ca incercam sa-ti spun ca acel targ micut de provincie, urbea noastra, ne-ar fi dat posibilitatea sa ne lovim unul de altul la - pe atunci - singura cofetarie... am participat, in schimb, la alcatuirea muzeului \"Dimitrie Stelaru\", la cenaclul \"Dimitrie Stelaru\" si ii iubesc vocea si barba, ca si atunci, in copilarie.

de Marin Preda, in schimb, m-a ciocnit la propriu, am si plans la capataiul lui. dar asta poate sa nu fie la fel de interesant...
si pe Preda l-am iubit si il iubesc inca. \"oferte de destin\" cum zice Plesu...

da, am priceput , si eu am cam pierdut sansa de a fugi in lume cu villon, asa cum as fi sters-o rapid si cu stelaru, daca am fi avut sansa unei contemporaneitati corespunzatoare...:)
mirarea mea luminoasa era datorata acestei experiente exemplare comune, unei aceleiasi intalniri care lasa semn in carne si sange, desi debutul intalnirii mele s-a consumat banal, intr-un anticariat de pe academiei, iar cartea dumnealui arata ca roasa de toate boalele secolului defunct
iar barba, ca si umbra, o purta pe dinauntru:)

Este o poezie foarte buna, chiar daca nu inteleg lagatura intre iubit si stelaru.

\"Trec pluguri albe prin părul tău
și toată ești frumoasă ca o rușine\"

scria Stelaru...