Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Sylvia

1 min lectură·
Mediu

în acest muzeu toate sarcofagele au intrat în combustie spontană
nimeni nu știe de ce se banuiește ca focul a intrat prin efracție
doar scheletul silviei îngenunchiat în colț între cei doi pereți
în acestă sală exponatele au ars cu tot cu sângele lor cu ceara
scheletul femeii îndrăgostite neputincios lovitele galbene oase
și pieile cerbilor fantomele lor boncănind liniște silvia se usucă
silvia moare încă fără carnea ei fără copiii ei fără el încă moare
curând va veni alaiul mirele va aprinde un grătar la intrarea-n muzeu
fiecare masă va avea lumanare ei pușca ei fiecare padure un cerb
ciuta va alerga speriată ei iși vor încărca armele după toast uscare
pereții muzeului vor fi ciuruiți de gloanțe vor șuiera printre flăcări
vor fi roșii în obraji vânătorii cei mai buni bărbați au dezlegat ogarii
the ankle-bone of the woman has been slightly gnawed





063631
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
145
Citire
1 min
Versuri
13
Actualizat

Cum sa citezi

Ioana Barac Grigore. “Sylvia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-barac-grigore/poezie/210861/sylvia

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-2743Ș
șters
îngenunchiat în colț - la colț
sarcofagele au intrat în combustie spontană - in nici un caz
mai ales că
focul a intrat prin efracție
parca mai bine se molipseau cadavrele si sarcofagele de acelasi foc

au intrat in, in aceasta sala, intre pereti- faci poezie sau ce faci- fa la fel ca si restul textului

curând va veni - curand VINE
textul e plin de Va-uri, concentreaza-ti textul schimband forma verbala, la vel si VOR
pune-ti te rog textul la punct, este sub orice critica
nici nu-ti dau nota
0
@ioana-barac-grigoreIG
va veni o vreme cand ma vei lasa in pace...?! te rog din suflet, uita ca exist!
0
@cont-sters-2743Ș
șters
nu-ti inteleg intrebarea, de parca tot crezi ca ar avea cineva ceva cu tine. Te tratez ca pe orice user si parerile sunt mereu sincere. Cand iti da omul 10, ai impresia ca e un cadou, cand te critica negativ omul pe text, crezi ca are ceva cu tine. Lasa tendintele paranoice te rog, uita numele celor care comenteaza, uita ameneintarile de la necunoscuti, uita visele urate si concentreaza-te doar asupra textului tau.
0
@irina-nechit-0020579IN
Irina Nechit
Foarte frumos poem! O închinare Silviei care crezuse că se poate pune la adăpost pe veci într-un muzeu. Găsesc extraordinară ideea \"Silvia încă moare\", acesta e destinul ei, să fie urmărită și împușactă sau arsă de bărabții care o râvnesc, și să tot moară veacuri de-a rândul. Povestea e scrisă cu precizie, eleganță și multă emoție. Ultimul vers în engelză îmi pare străin, dar e voia autoarei ce să facă cu el. Ne mai întâlnim pe-aici.
0
@silviu-viorel-pacalaSP
Ura e o boală a sufletului care te macină pe interior...mi-a spus mie un părinte. Îngropați sabia războiului...iubiți-vă!
0
@ioana-barac-grigoreIG
este chiar un vers al sylviei plath. cea care a sfarsit cu capul in cuptor. este una dintre poetele mele preferate.
daca as avea o secure as ingropa-o foarte adanc. nu suport agresivitatea.
0