Ioan Postolache-Doljești

cuvînt trăit,spus cu năduf pentru trezire.
un scris simplu,pe înțelesul tuturor.
rimat din drag de poezie și sinceră simțire.
părtaș la durerea și necazul țării și neamului,
se face glas.și-i tînăr.
din partea mea tot respectul.felicitări.

ioan

cu braț sleit și tremurat,
în pat lîngă nevastă-sa,
i-a pus un mărțișor, galant.
ah,mă înțepi dar eu nu vreau așa...

părerea mea,la o adică,
cumpără-l dacă e nou
și fii milostiv,petrică,
doar ai "pretini",fă-l cadou.

ce naiba,la șaptezeci i-abia în pîrg bărbatul.
iordache(ăsta-i tata) la nouăzecișidoi,întrebat
de-o "țață" dacî mai..poate i-a zis
de,săftițo,ca o căruță pe butuci,doar oiștea ce mai stă țapînă...

plouă cam de-un pol de ani
cu minciuni în parlament
ca s-ajungă ei baștani
strîmbul devenit-a drept

e o poezie cu coroniță,dulce-amăruie,
cu piper și sare și cu ardei iute,
mai mult de atîta,lasă loc în minte
la continuare.

"îl doare în heliu de versurile voastre
saltimbacilor!
îl doare în hidrogen
de antologia asta
tîmpiților!"

spre apex
spre apex
vă duc spre Hercul
pe voi vă doare de asta
în și scriți
și sciți
ziceți voi
poezii
înnegrindu-mă-n pete.
aveți voi un apex?
hai că m-am enervat
simt că iar voi avea
o explozie
o criză stelară.

cu scuze și felicitări,ioan.

la vogeto nisa gheto,
de neoary a himiyto.
sinom bezob sanoceo,
ery vobo viz tolyto.

traducere conform:"Tainele tăblițelor de la Sinaia"
de Adrian Bucurescu.

a văzut fata frumoasă
și-a cerut-o de nevastă
bîjbîind de poftă-n somn
a simțit că e borțoasă

dacă și podeaua se excită
amirosind veșminte de crime și orgii,
eu cred că-n bestiar
n-a apărut măgarul
ci cerbul lopătar-
părerea mea,desigur.

cu milă de măgar,ioan.

ai gheizărit dinlultru strofoc învînzolit
să-nurenchești-n dilba onțoglul-ncrptit
să-și vladă dezslămînța din goldu-i de stulchit
agluma,flie nvurba,nu-i blodîndit de tot,
letrinele mormale uplut-a de pe pod.

cu cine,-atunci, vorbește dacă-i singur?

fain,ioan

ca trenul...fluierînd prin "vie"
o recunosc nu-s ipocrit
că prea venea de la bucătărie
miros de țuică fiartă și pui fript

"catrenul",cu mii de scuze,-a se citi"ca...trenul"

vă mulțumesc c-ați susținut antrenul
nici nu am zis că-i epigramă căci
să rîd mi-am dat cu pumnu-n fălci
și-am scris catrenul

cum adică:
doi și cu doi fac patru
care-i ghișeftul,unde-i profitul?
sînt de acord cu dat la dracu.

și eu și cîinele meu nu sîntem de acord
cu "mașe de cîine",citim "mațe de porc".

ale oricui și oricum fi-vor ele,versurile,
merită un minim respect,
pezumția de nevinovăție
lege să fie,
le accepți sau le ignori
cu scuipatul pe ele nu sînt, de acord.

luată ca un tot,poezia transmite a stare,
la care m-ai făcut părtaș.

cu amiciție,ioan.

dea domnul nerîncezirea.
miez copt și sărat
cu zaibăr curat
îmi vor sta dinainte
și cafeaua fierbinte
citind cu interes bestiarul,

cu așteptare febrilă,ioan

corpul meu se extinde
intră în vise
și-n aerul tău

nebunia de-aseară...
deschide fereastra
să prind fluturi
să cînt ghiocei

la prima dragoste să mă întorc
la taina metaforei
evadare-n trăirea ideei
cînd simțeam că nu degeaba mă-junghie timpul
deschide fereastra

așa am simțit poezia citind-o.
cu prietenie,ioan

da bine grăit-ai coane constantine
și ce frumos și gingaș i-ai mîngîiat chelia
și din impertinenții cîți sînt și eu mi-s unu
dacă te doare mîna îți împrumut eu pumnul

-baliverne=minciuni,vorbe aiurea,prostii.pe scurt,bale de gînd.
verb nu-i numai stare,mișcare ci și voirea de trup,de-aici
baliverbe=înscrisuri de-aiurea.
-eu "sînt" pămînt."sunt" e ceva moale,vîscos,glod...
iar î din i în sînge e săgeată,miscare,viață,pe cînd î din a
e-un hematom,un anevrism -oroare.
-efemeri-ne dăm seama atît de prea tîrziu...
(veni-va clipa plină cu ultimul suspin
imperios va crește în tine întrebarea
ce ai făcut ioane cu propriul tău destin

că ai venit pe lume n-a fost întîmplător
în lanțul viețuirii să fii și tu o za
prin voia ta să fie o biată tinichea
sau una-a neruginii,metal strălucitor
ce ai făcut ioane te-ntrb cu viața ta)
-big bengul s-a produs ca o consecință a neîncăputului de preaplin,
de-aceea zic,oricine să-și răstignească vorba
ceva de are-a spune.
-poetul pîn-la urmă poate rămîne-un vers
trăind în fiecare fără să aibă nume
că el venind din lume
în lume se întoarce
de suflet înțeles.
poetul n-are cum să moară,el este sau nu e.
ființa lui e-n trup de versuri.
de te-am plictisit,cer scuze.
cu prietenie și stimă,ioan

m-a abordat o dansatoare-
eu, săritor c-așa e bine,
am suflecat vreo trei pahare;
îmbracă-te și hai cu mine.

cînd am aflat știrea că izraelu ia in calcul atacul împotriva
iranului în primăvara,tocmai făceam corecturi la niște sonete mai vechi.
poezia a ieșit așa cum a vrut ea.nu i-am premeditat forma.
pînă a fi sonet mai e,de aceea nu am făcut specificarea.
mulțumesc de trecere și de vorbele de bine.
cu prietenie,ioan

poezia femeie care se plînge în sine
cu îngăduitoare și triste surîsuri.
cu plăcerea lecturii,
ioan.

doamne,cît mă bucur că-n lume
mai sînt oameni cu sufletul larg,
cu puterea împărtășirii înaltei trăiri...
bine-ai venit în altar,mihaela.
ioan.