bagă-ți piciorușele la mine în sîn

ai tălpile pline de cicatrici răni de la pietrele ascuțite și urme vechi de catran fugeai după mine pe-asfaltu fierbinte și eu nu știam nici n-aveam cum te-am părăsit nonșalant privind înainte ochii mei se scăldau în lumini ochii mei călăreau harmăsari aripați ochii mei se încărcau cu trup de femei ochii mei... apoi a venit vijelia nisip și gunoaie au năpădit ochii mei cum să te văd și ca să nu fie de ajuns în ochiul stîng e mama în ochiul drept e tata muți pe vecie în ochii mei deveniți sicrie închiși nu mai văd de-aproape ridurile adînci de pe chip și nu-l recunosc pe cel din oglindă și zarea e prinsă de cețuri privirea mea-i laocoon în strînsoare de șerpi nu ți le spun să mă scuz nu ți le spun să mă ierți nu știu că ești bun sînt vremuri de frig de viscol și ger vino și bagă-ți piciorușele ostenite de drum la mine în sîn așa cuibărește-te bine și rîzi ce dor îmi e de clopoțeii rîsului tău copillărie