Ioan Postolache-Doljești

balans de pendul ori-ori nu știi cum gravitezi oscilezi aluneci cazi te ridici în brânci îți ștergi gândul cuvintul le speli într-o rouă de ochi ascunsă în spatele unui

creierul mai tot o apă. mintea-mi? baltă colmatată de atâtea amintiri, mâlul vechilor iubiri... nici în ruptul capului nu credeam... totuşi, după astă noapte, simt că din adânc de

sfârșit de primăvară '70 Roman cenaclu prima întâlnire c-un poet adevărat lansare de carte Nina Cassian Cronofagie închipuiri orgolii imposturi reduse la tăcere cuminți ca niște puști de-a-ntâia

mă bântuie imaginea bătrânului pescar ce sadic îndeasă pe cârlig râma mare şi roşă care se zbate zădarnic de-a proasta. îi mai rupe şi sfârcul cozii să simtă mirosul de sânge marea captură. aruncă.

duc în ghiozdane copilăria uitată acasă în cuib doi pui dau din aripi visând beția zborului îmi zic ei tac stângaci mână-n mână o fină ureche le-ar auzi gândurile ciocnind în coaja nespuselor

Dor şi aduceri aminte Regrete târzii Ape mâlite Gură sub mască Opriri de cuvinte Bătrâni azi şi Eram doamne ca ieri încă aproape copii... Timp îngropat în tăceri dar Eşti totuşi în suflet

nici nu știu ce să mai cred ți-i frică de somn sau somnul fuge de tine grijuliu te culc îți întind oasele atât cât să nu te prindă cârceii te foiesc ușurel să-ți pun de acord mădularele toate cu

iarnă şuie, nefirească, pari o babă în călduri etalându-şi falşii nuri... iarnă şuie, nefirească. râs de soare-n firea-ţi flască, ioc zăpadă pe-arături, pari o babă în călduri, iarnă şuie,

luna plină în noaptea asta se pișcă mareele-s câșe și ploile curg lup ancestral cum sunt îmi vine să urlu prelung pe brațul meu stâng trist Lebăda cântă Orion și Pleadele în mahalaua cosmică

frontul de gânduri polare ce te-a cuprins determină o severă scădere-a temperaturii ceața deasă obturează orizontul vederii pe suflet polei pericol major de fracturi pentru vis... și eu ironie

adun în pumn pulberea cărărilor nisipul pașilor nefăcuți printre degete ploaie caldă să-ți curgă peste pădurea ta verde pe umeri și sâni pe șolduri să se prelingă pe pulpe... glezna de ciută

nu ştiu cât mai e până roua surâsului verde se va preface în lacrima frunzei arsă de brumă ce sunt... îmi spunea mama că bebe fiind, după primenire şi supt, îmi plăcea să mă joc cu mânuţa prin

de-ar fi fereastra cât de cât crăpată să văd măcar mijind c-un ochi ce-ascunde timpul care vine aș evita capcanele de orb dar ea-i zidită și cu sticla mată ades trântesc cu gându-n ea s-o

şi nu pot meşteri ca la vechiul trabant nu-mi rămâne decât să las la service maşina să-şi bată ei capu cu mutul motor capsulat. chiar de buzunarul subţire pare că-i spart îmi zic să fiu optimist

de la-nceput vă spun sînt cal bătrîn cu patruzeci și cinci de ani în hamuri cu gura ruptă de zabale cu cicatrici de bici pe crupă și spinare n-am avut parte de galop cu coama-n vînt și

zi de vară. mina Bălan. patru ortaci intră în şutul din zori. colivia ne duce în adânc la orizontul 85. cei din şutul trecut au lăsat abatajul armat. seful de tură, nea Tamaş cu ajutorul, verifică